You cannot copy content of this page

Divorț la distanță al românilor stabiliți în străinătate

Divorț la distanță al românilor stabiliți în străinătate

Divorț la distanță al românilor stabiliți în străinătate 850 500 Avocat Alina Szilaghi

Divorțul este un mijloc juridic de desfacere a unei căsătorii pe cale judecatorească sau administrativă. În România, acesta se poate realiza printr-un proces, urmând dispozițiile codului civil al României. Există patru motive de divorț, definite în Art. 373 a) prin acordul soților, la cererea ambilor soți sau a unuia dintre soți acceptată de celălalt soț; b) atunci când, din cauza unor motive temeinice, raporturile dintre soți sunt grav vătămate și continuarea căsătoriei nu mai este posibilă; c) la cererea unuia dintre soți, după o separare în fapt care a durat cel puțin 2 ani; d) la cererea aceluia dintre soți a cărui stare de sănătate face imposibilă continuarea căsătoriei. Divorțul are loc conform dispozițiilor codului de procedură civilă al României (art 914 – 934).

Reprezentarea părții în fața instanței de judecată

Acţiunea de divorţ este personală, astfel încât, în faţa instanţelor de fond, părţile trebuie să se prezinte în persoană, cu excepţia cazurilor prevăzute limitativ de lege, şi anume: unul dintre soţi execută o pedeapsă privativă de libertate, este împiedicat de o boală gravă, este pus sub interdicţie judecătorească, are reşedinţa/domiciliul în străinătate sau se află într-o altă situaţie asemănătoare, care îl impiedică să se prezinte. In aceste cazuri, partea poate fi reprezentată de un avocat, mandatar sau, după caz, prin tutore ori curator şi este obligată să facă dovada imposibilităţii prezentării.

Astfel, cetăţeanul român cu reşedinţa/domiciliul în străinătate, se poate prezenta personal la fiecare termen de judecată, dacă doreste, sau poate mandata un avocat pentru reprezentare, fără a suferi consecințe negative, având obligaţia, însă, de a face dovada reşedinţei/domiciliului său din străinătate.

Chiar dacă există copii minori din căsătorie și cei doi soți se înțeleg cu privire la realizarea divorțului, ei se pot adresa pentru divorțul prin acord instanței de judecată de la locul căsătoriei sau al ultimei locuințe comune a soților, care poate constata desfacerea căsătoriei prin acordul soților, aceasta din urmă eliberându-le un certificat de divort, potrivit legii.

Citiți și:

Divorțul prin acord de la distanță

În baza Codului Civil, divorțul prin acordul soților poate fi pronunțat de către instanța judecătorească indiferent de durata căsătoriei și indiferent dacă există sau nu copii minori rezultați din căsătorie.

În acest caz, instanța nu va stabili nici un fel de culpă a vreunuia dintre soți la desfacerea căsătoriei.

La soluționarea cererilor accesorii divorțului, referitoare la încredințarea copiilor minori, obligația de întreținere și folosirea locuinței, instanța va ține seamă și de interesele minorilor.

Cererea de divort prin acord se depune de soți împreună sau de unul dintre soți, celălalt acceptând această cerere sau soții pot mandata împreună avocatul care să le depună cererea pentru ei. Dacă mandatarul este avocat, el va certifica semnătura soților, potrivit legii.

În timpul procesului de divorț, cei doi soți hotărăsc dacă acela dintre ei care și-a schimbat numele de familie, și-l va păstra și după divorț, sau va reveni la numele avut anterior. Există, însă și motive întemeiate (soțul care și-a schimbat numele este deja cunoscut cu acest nume într-un domeniu – numele unui cântăreț, numele unui avocat, numele unui notar), numele se poate păstra chiar în lipsa unui acord între soți.
Pentru motive temeinice ale sotului care solicită păstrarea numelui său, luându-se în considerare interesul minorului, instanța va putea să dispună păstrarea numelui și în cazul lipsei de acord.

Instanța competentă

În conformitate cu art. 915 din NCPC, competenţa aparţine judecătoriei în circumscripţia căreia soţii au avut ultimul domiciliu comun. Dacă nici reclamantul şi nici pârâtul nu mai locuiesc în România, părţile pot conveni să introducă acţiunea la orice judecătorie din ţară. În lipsa unui astfel de acord, cererea de divorţ este de competenţa Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

Actele necesare dosarului de divorț

1. Originalul cererii de chemare in judecată

Cererea de chemare în judecată trebuie să respecte regulile Noului Cod de Procedură Civilă, prevăzute la art 194 și următoarele, și trebuie să cuprindă:

  • numele părților (reclamant și pârât), domiciliul procedural al acestora (unde vor fi comunicate actele de către Judecătorie), CNP (pentru ambele părți – se regăsește în Certificatul de Căsătorie). Dacă există copii minori, obligatoriu va fi introdusă în cauză Autoritatea Tutelară de pe lângă Primăria unde părțile au avut ultimul domiciliu comun și, dacă minorul/minorii domiciliază în altă parte, se va cita și Autoritatea Tutelară de pe lângă Primăria respectivă pentru efectuarea anchetei sociale;
  • obiectul cererii – desfacerea căsătoriei, revenirea sau păstrarea numelui, stabilire domiciliu minori, exercitarea autorității părintești, pensie întreținere, stabilirea culpei;
  • prezentarea motivelor de fapt pe care se întemeiază cererea – părăsire domiciliu, neglijență, violență, alcoolism, neîntelegeri iremediabile, certuri, violență față de copii, modul de contribuție la cheltuielile casei, etc.;
  • prezentarea probelor pentru dovedirea acțiunii – înscrisuri, martori (cu nume și domiciliu), interogatoriu, anchetă socială (dacă e cazul);
  • prezentarea motivelor de drept – articolele din Noul Cod Civil pe care se întemeiază cererea, în funcție de fiecare capăt de cerere (obiectul cererii);
  • data si semnatura in original.

2. Taxa de timbru

Conform OUG 80/2013, taxele de timbru pentru cererile de divorț se calculează în funcție de situația încadrată de Codul Civil.

3. Copie certificatul de căsătorie

La cererea de chemare în judecată se va alătura o copie a certificatului de căsătorie.

4. Copie certificat de naștere copil/copii minori

Dacă în urma căsătoriei au rezultat copii minori, se vor atașa copii certificate conform cu originalul de pe certificatele de naștere ale acestora. Dacă reclamantul nu se află în posesia copiilor respective, acesta se poate adresa Primăriei unde a fost înregistrată nașterea pentru eliberarea unui duplicat sau poate cere instanței să pună în vedere pârâtului să depună aceste copii la dosar.

5. Copie Carte Identitate reclamant și pârât

În cazul în care reclamantul deține și alte înscrisuri la care face referire în cererea de divorț, acestea se vor depune în copie (certificată cu originalul) la dosar.

  • certificate medico-legale care atestă violența,
  • procese verbale ale Poliției,
  • copie contract de închiriere pentru dovedirea actualului domiciliu,
  • acte care dovedesc școlarizarea minorului și costurile,
  • acte care dovedesc că părtea își îndeplinește obligațiile financiare față de copil/copii în timpul procesului,
  • adeverințe eliberate de psihologul scolii care pot dovedi modul în care este afectat copilul de starea conflictuală a părinților,
  • adeverință de la Asociația de Proprietari care să ateste ca pârâtul încă locuiește în domicliul comun, etc.

NOTĂ:

Toate copiile după documente vor fi certificate pentru conformitate cu originalul de către reclamant sau de reprezentantul legal al acestuia (și cele care se comunică și cele pentru instanță).

Citiți și:

Procedura după depunerea acțiunii

  1. Completul (judecătorul) căruia i s-a repartizat aleatoriu cauza verifică, de îndată, dacă cererea de chemare în judecată îndeplineşte cerinţele prevăzute la art. 194-197 Cod Procedura Civilă.
  2. Când cererea nu îndeplineşte aceste cerinţe, reclamantului i se vor comunica în scris lipsurile, cu menţiunea că, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării, trebuie să facă completările sau modificările dispuse, sub sancţiunea anulării cererii. Se exceptează de la această sancţiune obligaţia de a se desemna un reprezentant comun.
  3. Dacă obligaţiile privind completarea sau modificarea cererii nu sunt îndeplinite în termenul prevăzut la alin. (2) de cel mult 10 zile, prin încheiere, dată în camera de consiliu, judecatorul va dispune anularea cererii.
  4. Împotriva încheierii de anulare, reclamantul va putea face numai cerere de reexaminare, solicitând motivat să se revină asupra măsurii anulării.
  5. Cererea de reexaminare se face în termen de 15 zile de la data comunicării încheierii.
  6. Cererea se soluţionează prin încheiere definitivă dată în camera de consiliu, cu citarea reclamantului, de către un alt complet al instanţei respective, desemnat prin repartizare aleatorie, care va putea reveni asupra măsurii anulării dacă aceasta a fost dispusă eronat sau dacă neregularităţile au fost înlăturate în termenul acordat potrivit alin. (2).

Primul termen de judecată

  1. Judecătorul, de îndată ce constată că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru cererea de chemare în judecată, dispune, prin rezoluţie, comunicarea acesteia către pârât, punându-i-se în vedere că are obligaţia de a depune întâmpinare, sub sancţiunea prevăzută de lege, care va fi indicată expres, în termen de 25 de zile de la comunicarea cererii de chemare în judecata.
  2. Întâmpinarea se comunică de îndată reclamantului, care este obligat să depună răspuns la întâmpinare în termen de 10 zile de la comunicare. Pârâtul va lua cunoştinţă de răspunsul la întâmpinare de la dosarul cauzei.
  3. În termen de 3 zile de la data depunerii răspunsului la întâmpinare, judecătorul fixează prin rezoluţie primul termen de judecată.
  4. În cazul în care pârâtul nu a depus întâmpinare în termenul prevăzut la alin. (1) sau, după caz, reclamantul nu a comunicat răspuns la întâmpinare în termenul prevăzut la alin. (2), la data expirării termenului corespunzător, judecătorul fixează prin rezoluţie primul termen de judecată.
  5. În procesele urgente, termenele prevăzute la alin. (1)-(4) pot fi reduse de judecător în funcţie de circumstanţele cauzei.
  6. În cazul în care pârâtul domiciliază în străinătate, judecătorul va fixa un termen mai îndelungat, rezonabil, în raport cu împrejurările cauzei. Citarea se va face cu respectarea dispoziţiilor art. 156.

Cererea reconvențională

  1. Soţul pârât poate să facă şi el cerere de divorţ, cel mai târziu până la primul termen de judecată la care a fost citat în mod legal, pentru faptele petrecute înainte de această dată. Pentru faptele petrecute după această dată pârâtul va putea face cerere până la începerea dezbaterilor asupra fondului în cererea reclamantului.
  2. Cererea pârâtului se va face la aceeaşi instanţă şi se va judeca împreună cu cererea reclamantului.
  3. În cazul în care motivele divorţului s-au ivit după începerea dezbaterilor asupra fondului la prima instanţă şi în timp ce judecata primei cereri se află în apel, cererea pârâtului va putea fi făcută direct la instanţa învestită cu judecarea apelului.
  4. Neintroducerea cererii în termenele arătate la alin. (1) şi (3) atrage decăderea soţului pârât din dreptul de a cere divorţul pentru acele motive. Dacă cererea reclamantului a fost respinsă, soţul pârât poate cere divorţul pentru motive ivite ulterior.

Amânarea cauzei

Dacă există motive întemeiate, judecătorul va dispune amânarea cauzelor cu arătarea motivelor respective.

Probe

Judecătorul va administra probele propuse de părți, după încuviințarea acestora.
Judecătorul, însă, sub rezerva dezbaterii la primul termen de judecată, dacă s-a solicitat prin cererea de chemare în judecată, va putea dispune citarea pârâtului la interogatoriu, alte măsuri pentru administrarea probelor, precum şi orice alte măsuri necesare pentru desfăşurarea procesului potrivit legii.

Excepții

Daca vreuna dintre părți ridică exceptii sau instanța invocă excepții din oficiu, instanța este obligată să pună în discuția părților sau a avocaților acestora, excepțiile invocate de părti sau din oficiu.

Ascultarea minorilor

Ascultarea minorilor cu vârsta de până la 10 ani este facultativă iar judecătorul o va dispune numai dacă va considera necesar. În cazul în care minorul a împlinit vârsta de 10 ani, instanța va dispune obligatoriu ascultarea acestuia. Ascultarea se face nu în ședință publică, de față cu alte părți din alte dosare, ci in camera de consiliu însoțit sau nu de părinte sau tutore sau alte persoane sau în prezența unui psiholog.

Împăcarea soților

  1. Soţii se pot împăca în tot cursul judecăţii, chiar dacă nu au fost plătite taxele de timbru. În acest caz, instanţa va lua act de împăcare şi va dispune, prin hotărâre definitivă, închiderea dosarului, precum şi restituirea taxelor de timbru, dacă au fost achitate.
  2. Oricare dintre soţi va putea formula o cerere nouă pentru fapte petrecute după împăcare şi, în acest caz, se va putea folosi şi de faptele vechi.

Măsuri urgente

Instanţa poate lua, pe tot timpul procesului, prin ordonanţă preşedinţială, măsuri provizorii cu privire la stabilirea locuinţei copiilor minori, la obligaţia de întreţinere, la încasarea alocaţiei de stat pentru copii şi la folosirea locuinţei familiei.

Renunțarea la judecată

Reclamantul poate renunţa la judecată în tot cursul judecăţii, chiar dacă pârâtul se împotriveşte. Renunţarea reclamantului nu are niciun efect, însă, asupra cererii de divorţ făcute de pârât.

Decesul unuia dintre soți

  1. Dacă în timpul procesului de divorţ unul dintre soţi decedează, instanţa va lua act de încetarea căsătoriei şi va dispune, prin hotărâre definitivă, închiderea dosarului.
  2. Cu toate acestea, când cererea de divorţ se întemeiază pe culpa pârâtului şi reclamantul decedează în cursul procesului, lăsând moştenitori, aceştia vor putea continua acţiunea, pe care instanţa o va admite numai dacă va constata culpa exclusivă a soţului pârât. În caz contrar, dispoziţiile alin. 1 rămân aplicabile.
  3. Pentru introducerea în cauză a moştenitorilor soţului reclamant, instanţa va face aplicarea art. 412 alin. (1) pct. 1.
  4. În cazul în care acţiunea este continuată de moştenitorii soţului reclamant, potrivit alin. 2, căsătoria se socoteşte desfăcută la data introducerii cererii de divorţ.

Nemotivarea hotărârii

Dacă ambele părţi solicită instanţei, hotărârea prin care se pronunţă divorţul nu se va motiva.

Cererea acceptată de soțul pârât

Când cererea de divorţ este întemeiată pe culpa soţului pârât, iar acesta recunoaşte faptele care au dus la destrămarea vieţii conjugale, instanţa, dacă reclamantul este de acord, va pronunţa divorţul fără a cerceta temeinicia motivelor de divorţ şi fără a face menţiune despre culpa pentru desfacerea căsătoriei.

Trimiterea hotărârii către autorități

Instanţa la care hotărârea de divorţ a rămas definitivă o va trimite, din oficiu, serviciului de stare civilă unde a fost încheiată căsătoria, Registrului naţional al regimurilor matrimoniale, prevăzut de Codul civil, şi dacă unul dintre soţi a fost profesionist, registrului comerţului.

Sfatul Avocatului

Înainte de a lua o asemenea hotărâre și de a începe demersurile în destrămarea unei căsătorii, vă sfătuim să analizați atent situația în care vă aflați, în primul rând să aveți în vedere faptul că instanța va decide asupra creșterii și educării copiilor minori prin prisma interesului lor superior, și nicidecum în funcție de orgolii personale sau de dorințele de răzbunare ale părinților. Copiii nu vor putea fi folosiți ca și arme în acest demers dureros iar dacă nu se va ține cont de aceasta, părintele ce a contribuit la aceasta va fi responsabil de nefericirea copilului/copiilor.
În al doilea rând, părțile trebuie să cunoască faptul că instanța va hotărâ în mod obligatoriu și asupra numelui purtat de soție dupa divorț și exercitării autorității părintești, chiar dacă părțile nu au cerut asta.
Dacă, totuți, relațiile dintre soți sunt grav vătămate iar căsătoria nu mai poate continua, atunci este momentul să cereți sfatul unui avocat iar apoi să demarați procedurile de divorț.

Call Us

+4 0746 652 986

E-mail

alina@szilaghi.com

© 2019 All rights reserved.
Call Now Button