Divorț în instanță

În România, divorțul este pronunțat de către o instanță de judecată în cele mai multe din cazuri. Legislația relevantă în materie este compusă din Noul Cod Civil și din Codul de Procedură Civilă.

Avocat Alina Szilaghi a asistat numeroși clienți în astfel de procese și cunoaște problemele delicate pe care le ridică. Căutăm, în fiecare caz, varianta cea mai eficientă pentru finalizarea divorțului, în acord cu drepturile și interesele celor pe care îi reprezentăm.

Odată cu divorțul, instanța este abilitată să soluționeze și anumite cereri accesorii, precum revenirea/păstrarea numelui dobândit prin căsătorie, atribuirea dreptului de folosință al locuinței, stabilirea custodiei copiilor minori, stabilirea domiciliului copiilor, pensia de întreținere, programul de vizită, etc.

În plus, noile prevederi ale Codului Civil prevăd posibilitatea soțului nevinovat de a obține despăgubiri bănești de la soțul responsabil de destrămarea relațiilor familiale.

Există patru categorii de soluții pentru desfacerea căsătoriei în instanța de judecată:

• divorțul prin acordul părților;
• divorțul pentru motive temeinice;
• divorțul pentru o separare în fapt care a durat cel puțin 2 ani;
• divorțul pentru starea de sănătate care face imposibilă continuarea căsătoriei.

Divorțul prin acordul părților

I-am dedicat o secțiune specială pe acest site, motiv pentru care vom vorbi aici despre celelalte situații.

Divorțul din motive temeinice

Se utilizează în situațiile în care soții nu se înțeleg cu privire la desfacerea căsătoriei. În astfel de cazuri, foarte des întâlnite în practică, unul din soți nu dorește să divorțeze sau intenționează să solicite despăgubiri de la celălalt soț. Dacă instanța de judecată constată culpa exclusivă a unuia din soți în destrămarea căsniciei, soțul nevinovat poate beneficia de despăgubiri.

De asemenea, este uzuala situația în care, deși ambii soți doresc să divorțeze, există neînțelegeri cu privire la custodia sau domiciliul copiilor minori. În asemenea cazuri, soții se pot folosi de motivele de divorț pentru a arăta și faptul că celălalt soț nu este responsabil față de copii.

În general, motive temeinice pentru desfacerea căsătoriei sunt considerate infidelitatea, violențele, abuzul de alcool sau droguri, precum și neînțelegerile și certurile grave.

Divorțul pentru o separare în fapt care a durat cel puțin 2 ani

Este aplicabil atunci când soții nu mai conviețuiesc împreuna de cel puțin 2 ani. În această variantă, se cere ca soțul care cere desfacerea căsătoriei să facă dovada în instanța a despărțirii pentru cel puțin această perioadă de timp.

Divorțul pentru starea de sănătate care face imposibilă continuarea căsătoriei

Este o variantă disponibilă doar pentru soțul care suferă de respectiva stare de sănătate. Așadar, celălalt soț nu poate solicita desfacerea căsătoriei pentru acest motiv.

Pentru divorțul din culpă, vedeți ghidul despre despăgubirile și prestația compensatorie la divorț (art. 388 și 390 din Codul civil).