Ca tot am vorbit data trecuta despre divort, sa continuam seria aceasta si sa vorbim putin si despre partajul dupa divort. Orice casnicie, indiferent de durata acesteia, presupune o suma de bunuri comune, care sunt detinute in cote egale de cei 2 soti. In cazul casatoriei aceste bunuri comune sunt detinute „in devalmasie” adica fiecare cunoaste intinderea acestor bunuri, insa nimeni dintre cei 2 nu stie care sunt cotele firesti ale acestora. De exemplu: detinem un imobil de 2 camere, cunoastem ca regula este de 50-50, insa nu stim precis care camera este a unuia si care a altuia si/sau cum se imparte holul, bucataria, camera de acces sau balconul. Practic, in timpul casatoriei cunoastem ca avem o masa de bunuri comuna, si suntem cu 50% creditori asupra ei, fata de celalalt. Asta inseamna „in devalmasie”. Ca sa se poata realiza partajul dupa divort, evident ca este necesar a se imparti in mod concret aceasta „comunitate” de bunuri.
Citiți și:
1. Regula generala. Intr-un partaj dupa divort, regula generala este ca fiecare dintre soti detine jumate-jumate din totalitatea bunurilor comune. Prin bunuri comune se inteleg absolut toate bunurile si lucrurile ce au folosit sotilor si au fost cumparate in vremea casatoriei, pana la pronuntarea divortului. Aici intra: mese, scaune, ustensile de bucatarie, cadouri primite de soti, mobila, tablouri, samd., inclusiv bunuri imobile – terenuri, case sau actiuni in societatile comerciale infiintate in timpul casatoriei.
2. Bunuri care nu pot face obiectul partajului dupa divort. Nu intra in masa partajului urmatoarele categorii de bunuri:
- Bunurile mobile sau imobile primite de unul dintre soti cu titlu de mostenire
- Bunurile mobile sau imobile primite de unul dintre soti sub forma de donatie, cand donatarul nu specifica faptul ca donatia este si in beneficiul celuilalt sot
- Partile sociale detinute de unul dintre soti intr-o societate comerciala
- Fructele si productele provenite de la bunurile proprii ale unuia dintre soti cu mentiunea ca , pentru ca fructele sa devina bun comun este necesara contributia ambilor soti la obtinerea acestora
- Creantele nascute inainte de incheierea casatoriei si realizate in timpul casatoriei
- Bunuri de uz personal si exclusiv
- Bunuri destinate exercitarii profesiei
- Manuscrise stiintifice sau literare, schitele si proiectele artistice, proiectele de inventii si inovatii
- Bunurile achizitionate in timpul casatoriei de catre unul dintre soti cu sume primite din instrainarea unui bun propriu al acestuia
- Indemnizatia de asigurare primita ca urmare a prejudiciului suferit prin deteriorarea /pieirea unui bun propriu
- Pretul vanzarii unui bun propriu
- Bunuri obtinute prin schimbul cu un bun propriu
Potrivit art. 340 lit. g) NCC :” bunurile, sumele de bani sau orice valori care inlocuiesc un bun propriu, precum si bunul dobandit in schimbul acestora sunt bunuri proprii ale fiecarui sot.” Cu alte cuvinte, bunurile achizitionate in timpul casatoriei, cu bani proveniti dintr-o mostenire legala, sunt bunuri proprii ale sotului respectiv.
Imbunatatirile aduse casei, daca sunt facute in timpul casatoriei, se impart in mod egal intre cei doi soti. Daca puteti dovedi ca aceste imbunatatiri aduse casei au fost facute cu banii obtinuti de dvs din mostenire, atunci aveti sanse de a reduce cota ce se cuvine sotului.
3. Ce trebuie sa stim despre cum se face partajul?
Evident ca regula esentiala si cea mai buna este : intelegerea. Fiecare dintre soti trebuie sa cunoasca bunurile care ii apartin, sau pe care si le doreste si sa fie dispus a negocia cu celalalt sot restul de bunuri.
Partajul acum se poate realiza frumos si civilizat, daca exista intelegere. Daca nu exista intelegere si orgoliile pun stapanire pe mintea celor 2, se va naste un proces indelungat, istovitor si extrem de costisitor, in finalul caruia amandoi pot obtine o hotarare care sa ii devaforizeze in egala masura. De exemplu, va certati pe o masina, dar nu sunteti dispusi sa o lasati la schimb pentru altceva ce va doriti – de exemplu un tablou. Dovezile si probele administrate va pot lasa si fara masina si fara tablou, de exemplu.
Partajul se poate face prin notar, mediator (unde exista intelegere) sau prin instanta (unde nu exista intelegere). In orice situatie trebuie sa aveti deja facuta „lista” cu bunurile pe care le revendicati, si daca valoarea lor este mai mare decat a celuilalt, trebuie sa va ganditi cum propuneti sa il despagubiti.
In situatia in care bunurile primite de unul dintre voi depaseste valoarea bunurilor ramase la celalalt, balanta se echilibreaza prin sulta – cel ce a primit mai mult, plateste diferenta celuilalt, practic le rascumpara.
Important: partajul se face numai intre soti, rudele sau copiii acestora nu pot avea nicio pretentie la aceste actiuni!
4. Situatie posibila. Se poate intalni – destul de des – discutia precum ca doar unul a adus bani in casa, celalalt a fost mai mult „intretinut”. Fie a avut salariu mai mic, fie nu a fost angajat, fie nu a dorit sa contribuie la cheltuielile comune sau la achizitia bunurilor comune. Este un caz tipic. Insa, precum regula spune ca se prezuma cote egale de participare, asta nu inseamna ca, daca exista dovezi solide, aceasta prezumtie nu poate fi rasturnata. Cel ce va dovedi ca participarea sa a fost mai mare, poate obtine mai mult. Am intalnit asemenea cazuri, cand partajul a fost facut si 70% in favoarea unuia dintre soti, deci nu va „linistiti” cu gandul ca totul este 50-50 si incercati sa mentineti intelegere in stabilirea bunurilor care va pot reveni.
Cel ce revendica o cota mai mare, va trebui sa dovedeasca acest lucru prin:
- veniturile obtinute din salariu si orice alte venituri obtinute din prestarea de activitati / servicii remunerate sau venituri din drepturi de autor, sau brevete de inventie, sponsorizari, samd
- Donatiile sub forma de bani care au fost cheltuite in interesul casei
- Mostenirile a caror contravaloare a fost folosita in sustinerea cheltuielilor casei, etc.
Daca sotii, inainte de cererea de divort s-au separat in fapt, trebuie mentionat, deoarece orice bun achizitionat de unul dintre ei nu mai poate fi inclus in masa bunurilor comune deoarece acesta nu mai putea fi achizitionat prin contributia amandurora. Cu alte cuvinte pot fi intalnite situatii in care sotii aleg sa divorteze dupa 1 an sau mai multi de la separare, unul dintre soti sa plece la munca in afara si divortul sa intervina dupa o perioada anume de timp, toate bunurile ce au fost cumparate de celalalt sot dupa acest moment, nu mai sunt bunuri comune, insa pentru acest lucru, trebuie avuta grija ca cererea de divort sa solicite instantei sa constate ruptura dintre soti la data separarii efective, nu la data pronuntarii sentintei de divort!
Pe de alta parte, daca de exemplu unul dintre soti paraseste domiciliul conjugal si celalalt sot, din diverse motive, vinde/instraineaza din patrimoniul comun – fie amaneteaza bijuterii, vie vinde un tablou, sau o mobila, etc – aceste bunuri vandute se pot aduce in masa partajabila sub forma banilor incasati pe aceste bunuri instrainate.
5. Ce se intampla cu ratele la creditele luate impreuna? Acesta este un subiect extrem de delicat, deoarece pot fi nenumarate situatii. Sotii pot fi impreuna co-debitori – sens in care bunul este suportat de ambii – cum este un credit ipotecar, sau poate fi doar unul debitor – sens in care si-a facut un credit de nevoi personale. Acum depinde in egala masura cum si pentru ce creditul personal a fost luat in interesul familiei si cum s-a utilizat acesta pentru bunastarea comuna. De regula, creditele personale sunt cel mai adesea luate pentru bunastarea comuna – fie se cumpara o masina de spalat, un televizor, sau mobilier, sau se foloseste la zugraveli si modernizari. Discutia se pune asupra cui ii ramane – solutiile sunt relativ simple – cel ce ramane cu aceste bunuri, preia si obligatiile de plata aferente, diferentele ramase de plata (sub forma de rate) fiind scazute din valoarea bunului de partaj. Adica: ati cumparat bunuri in valoare de 10.000 lei prin credit personal – insa mai aveti de plata 7.000 lei, acesti 7.000 de lei, pentru ca sunt debite personale, nu vor putea intra in masa partajabila, ceea ce inseamna ca nu se va socoti ca bunuri 10.000 lei, ci doar 3.000 lei cat au fost efectiv folositi in casatorie.
Aceeasi discutie se poate purta si asupra unui credit imobiliar, numai ca, in acest moment, legislatia noastra prevede multiple lacune sub aspectul preluarii. De ce? Banca imprumuta catre amandoi – codebitori – situatia in care numai unul va ramane cu imobilul, deci devenirea acestuia unic debitor – nu prea este agreata de banci. Pana in acest moment nu s-a creat suficienta jurisprudenta asupra acestor situatii posibile, astfel incat nici eu nu va pot spune ce se poate intampla, in mod concret.
6. Cand se poate introduce partajul?
Partajul se poate cere impreuna cu cererea de divort, sau dupa pronuntarea divortului, oricand dupa. Daca partajul se depune odata cu cererea de divort, exista si posibilitatea ca acest capat de cerere sa se disjunga – adica sa formeze un dosar de partaj separat – daca acesta ar impiedica judecarea rapida a divortului, iar practica instantelor este in sensul disjungerii.
Partajul suporta taxe de timbru si timbru judiciar la valoarea bunurilor ce fac obiectul lui si care reclamantul este dator a le avansa, cel tarziu pana la primul termen de judecata.
Avocat Alina Szilaghi vă stă la dispoziție și vă răspunde la orice întrebări ați putea avea:
- Negociere pentru stabilirea divorțului prin acord;
- Redactare acțiune de divorț și cereri accesorii privind numele soțiilor după divorț, exercitarea autoritate părintească, locuința minorului, etc;
- Redactare întâmpinare /reconvențională la acțiunea de divorț;
- Asistență și reprezentare juridică în fața instanțelor judecătorești.
Dacă doriți inițierea unor demersuri în acest sens, ne puteți contacta:
TELEFON (+4) 0746 652 986 sau email: [email protected]
