Pentru ca efectele separării părinților să fie cât mai puțin resimțite de minor, parintele sau parintii care nu mai locuiesc cu copilul au in continuare dreptul de a relationa cu acesta, scopul este bineinteles consolidarea raporturilor afective dintre parinti si copii.
Dar, această variantă pornește de la ipoteza în care, în timpul căsătoriei, ambii părinți au fost implicați în creșterea și îngrijirea minorului și au astfel capacitatea de a răspunde nevoilor concrete ale minorului.
Cu toate acestea, există numeroase situații în practică în care, din varii motive, unul dintre părinți nu a fost deloc implicat în creșterea și îngrijirea copilului sau implicarea acestuia a fost una minimă. Este în special cazul copiilor de vârste foarte fragede care, de la naștere, au fost îngrijiți de regulă doar de mame.
În această situație, având în vedere, de regulă, vârsta fragedă a minorului, ataşamentul indiscutabil faţă de mamă, precum şi faptul că părintele care nu a avut în grijă minorul nu cunoaște obiceiurile alimentare, rutina copilului, programul de somn, activitățile minorului, etc., nu poate fi stabilit de la bun început un program prin care minorul să petreacă timp egal cu ambii părinți, respectiv un program potrivit căruia minorul să fie despărțit de mamă pe timpul nopții și pe perioade îndelungate.
Raportat la împrejurările menționate, un astfel de program ar fi o sursă de dezechilibru pentru copil și ar putea afecta sentimentul de apartenență al minorului, respectiv sentimentul de siguranță și stabilitate.
La stabilirea unui program de vizitare trebuie să țină seama de vârsta și nevoile minorilor, dar și de capacitatea părintelui în favoarea căruia se stabilește programul de a răspunde acestor nevoi, fiind esențial ca programul să se realizeze într-un mediu propice unei dezvoltări armonioase și în siguranță a acestora.
Așa fiind, în aceste situații, soluția ideală este stabilirea unui program progresiv de vizitare al copilului.
Aveți o problemă cu stabilirea programului de vizitare al minorilor? Nu vă puteți vizita copilul și nu știți cum să procedați? Completați formularul de mai jos.
Ce este un program de vizitare al copiilor minori?
Programul de vizitare al copiilor minori Este programul de relații personale dintre copil și părintele cu care acesta nu locuiește. Acest program este o hârtie oficială care este stabilit de către instanța de judecată sau de către părinți, prin acord, în cadrul divorțului notarial.
Acesta este atât un drept al copilului cât și un drept al părintelui.
Legea nr. 272/2004, art. 17 (1): „Copilul are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu părinții, rudele, precum și cu alte persoane față de care copilul a dezvoltat legături de atașament.”
Art. 401 Cod civil – Drepturile părintelui separat de copil
(1) În cazurile prevăzute la art. 400, părintele sau, după caz, părinţii separaţi de copilul lor au dreptul de a avea legături personale cu acesta.
Art. 496 Cod civil
(5) Părintele la care copilul nu locuieşte în mod statornic are dreptul de a avea legături personale cu minorul, la locuinţa acestuia. Instanţa de tutelă poate limita exerciţiul acestui drept, dacă aceasta este în interesul superior al copilului.
Cine stabilește programul de vizitare?
Judecătorul sau, în cazul divorțului notarial, părinții. De asemenea, și în instanță, dacă părinții ajung la un acord, instanța va lua act de acesta, dacă nu contravine interesului superior al copilului.
Art. 396 Cod civil
(1) Instanţa de tutelă hotărăşte, odată cu pronunţarea divorţului, asupra raporturilor dintre părinţii divorţaţi şi copiii lor minori, ţinând seama de interesul superior al copiilor, de concluziile raportului de anchetă psihosocială, precum şi, dacă este cazul, de învoiala părinţilor, pe care îi ascultă.
Art. 401 (2) C.Civ.: „În caz de neînţelegere între părinţi, instanţa de tutelă decide cu privire la modalităţile de exercitare a acestui drept. Ascultarea copilului este obligatorie, art. 264 fiind aplicabil.”
Care Judecătorie va judeca procesul?
Cea de la locuința minorului.
Art. 114 (1) C.proc.Civ.: ”dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de Codul civil în competența instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită”.
Cine poate primi program de vizitare?
Părintele nerezident (care nu locuiește cu copilul), alte rude și chiar și alte persoane de care copilul este apropiat.
Art. 17 (2) din Legea nr. 272/2004: ”Copilul are dreptul de a-și cunoaște rudele și de a întreține relații personale cu acestea, precum și cu alte persoane alături de care copilul s-a bucurat de viața de familie, în măsura în care acest lucru nu contravine interesului său superior.
(3) Părinții sau un alt reprezentant legal al copilului nu pot împiedica relațiile personale ale acestuia cu bunicii, frații și surorile ori cu alte persoane alături de care copilul s-a bucurat de viața de familie decât în cazurile în care instanța decide în acest sens, apreciind că există motive temeinice de natură a primejdui dezvoltarea fizică, psihică, intelectuală sau morală a copilului.”
Care este programul de vizitare minim și program de vizitare maxim?
Nu există limite minime sau maxime. Pentru că fiecare familie, programul de vizitare este diferit. Acesta se stabilește de la caz la caz.
Această întrebare apare deseori în practică, pentru că oamenii ar avea nevoie de repere, de un tabel sau alt reper după care să se ghideze.
După cum am spus deja, nu găsim în nicio lege un astfel de instrument.
Criteriile în funcție de care se stabilește un program de vizitare, sunt enunțate la art. 17 din Legea nr. 272/2004:
(4) În caz de neînțelegere între părinți cu privire la modalitățile de exercitare a dreptului de a avea legături personale cu copilul, instanța va stabili un program în funcție de:
- vârsta copilului,
- nevoile de îngrijire și educare ale acestuia,
- intensitatea legăturii afective dintre copil și părintele la care nu locuiește,
- de comportamentul acestuia din urmă,
- precum și de alte aspecte relevante în fiecare caz în parte.
(5) Criteriile prevăzute la alin. (4) vor fi avute în vedere și la stabilirea programului de relații personale și cu celelalte persoane alături de care copilul s-a bucurat de viața de familie.
Care sunt modalitățile programului de vizitare?
Deseori se crede că programul de vizitare trimite doar la… vizite.
Legea prevede totuși și alte modalități prin care legătura dintre părinți și copii se poate materializa și consolida; astfel, la art. 18, Legea nr. 272/2004 prevede:
(1) În sensul prezentei legi, relațiile personale se pot realiza prin:
- întâlniri ale copilului cu părintele ori cu o altă persoană care are, potrivit prezentei legi, dreptul la relații personale cu copilul;
- vizitarea copilului la domiciliul acestuia;
- găzduirea copilului, pe perioadă determinată, de către părintele sau de către altă persoană la care copilul nu locuiește în mod obișnuit, cu sau fără supravegherea modului în care relațiile personale sunt întreținute, în funcție de interesul superior al copilului;
- corespondență ori altă formă de comunicare cu copilul;
- transmiterea de informații copilului cu privire la părintele ori la alte persoane care au, potrivit prezentei legi, dreptul de a menține relații personale cu copilul;
- transmiterea de către persoana la care locuiește copilul a unor informații referitoare la copil, inclusiv fotografii recente, evaluări medicale sau școlare, către părintele sau către alte persoane care au dreptul de a menține relații personale cu copilul;
- întâlniri ale copilului cu părintele ori cu o altă persoană față de care copilul a dezvoltat legături de atașament într-un loc neutru în raport cu copilul, cu sau fără supravegherea modului în care relațiile personale sunt întreținute, în funcție de interesul superior al copilului.
(2) Transmiterea informațiilor prevăzute la alin. (1) lit. e) și f) se va face cu respectarea interesului superior al copilului, precum și a dispozițiilor speciale vizând confidențialitatea și transmiterea informațiilor cu caracter personal.
Recomandări pentru un program de vizitare funcțional.
Tot programul trebuie să fie clar, extrem de clar! Cu date, ore, zile exacte.
Concret, dacă se va consemna „două zile pe săptămână” fără indicarea lor – marți, joi, de exemplu – cine va hotărî care sunt acele zile și cum se va rezolva problema când un părinte va cere miercuri și celălalt va oferi vineri?
Sigur, se presupune că părinții fac totul pentru binele copilului, și că vor coopera dar dacă fiecare vede binele în altă zi?
Apoi, dacă nu s-a scris nimic, cum împărțim vacanța de vară? Sau Crăciunul? Și tot așa, ați prins ideea.
Redactați-l în cei mai clari termeni, precizând exact zile, date, ore, etc.
Includeți și prevederi și pentru vacanțe, sărbători, zile de naștere și orice altceva găsiți util.
Programul de vizitare odată stabilit este definitiv, până la majoratul copilului?
Nu. Măsurile cu privire la minori nu sunt definitive și se pot schimba dacă situația de fapt se schimbă.
Art. 403 C.Civ. – Modificarea măsurilor luate cu privire la copil: „În cazul schimbării împrejurărilor, instanţa de tutelă poate modifica măsurile cu privire la drepturile şi îndatoririle părinţilor divorţaţi faţă de copiii lor minori, la cererea oricăruia dintre părinţi sau a unui alt membru de familie, a copilului, a instituţiei de ocrotire, a instituţiei publice specializate pentru protecţia copilului sau a procurorului.”
Dacă minorul locuiește în străinătate, dar este cetățean român; unde ne judecăm?
În străinătate. Așa cum se prevede în Regulamentul European nr. 2201/2003:
Art. 8 (1): Instanțele judecătorești dintr-un stat membru sunt competente în materia răspunderii părintești privind un copil care are reședința obișnuită în acest stat membru la momentul la care instanța este sesizată.
Art. 9: Menținerea competenței fostei reședințe obișnuite a copilului – (1) În cazul în care copilul se mută în mod legal dintr-un stat membru în altul și dobândește o nouă reședință obișnuită, instanțele judecătorești din statul membru al fostei reședințe obișnuite a copilului își păstrează competența, prin derogare de la articolul 8, pe o perioadă de trei luni de la mutare, pentru modificarea unei hotărâri privind dreptul de vizită pronunțată în acest stat membru înainte de mutarea copilului, în cazul în care titularul dreptului de vizită în temeiul hotărârii privind dreptul de vizită continuă să locuiască în mod obișnuit în statul membru al fostei reședințe obișnuite a copilului.
Dacă minorul refuză să respecte programul de vizitare, ce se poate întâmpla? Poate fi demarată procedura de executare silită și inițiat programul de consiliere psihologică.
Art. 912 Cod civil – Refuzul minorului
(1) Dacă executorul constată că însuşi minorul refuză în mod categoric să îl părăsească pe debitor sau manifestă aversiune faţă de creditor, va întocmi un proces-verbal în care va consemna constatările sale şi pe care îl va comunica părţilor şi reprezentantului direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului.
(2) Reprezentantul direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului va sesiza instanţa competentă de la locul unde se află minorul, pentru ca aceasta să dispună, în funcţie de vârsta copilului, un program de consiliere psihologică, pentru o perioadă ce nu poate depăşi 3 luni. Cererea se soluţionează de urgenţă în camera de consiliu, prin încheiere nesupusă niciunei căi de atac, pronunţată cu citarea părinţilor şi, după caz, a persoanei la care se află copilul. Dispoziţiile legale privind ascultarea copilului rămân aplicabile.
(3) La finalizarea programului de consiliere, psihologul numit de instanţă va întocmi un raport pe care îl va comunica instanţei, executorului judecătoresc şi direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului.
(4) După primirea raportului psihologului, executorul va relua procedura executării silite, potrivit art. 910.
(5) Dacă şi în cursul acestei proceduri executarea nu va putea fi realizată din cauza refuzului minorului, creditorul poate sesiza instanţa competentă de la locul unde se află minorul în vederea aplicării unei penalităţi, dispoziţiile art. 905 alin. (2) şi (4)-(6) fiind aplicabile în mod corespunzător.
Părintele la care copilul locuiește refuză să respecte programul de vizitare.
Consecințe: executarea silită și aplicarea de penalități, sau chiar a pedepsei cu închisoarea, dacă refuzul continuă.
De asemenea, se poate cere serviciului public de asistență socială sau, după caz, persoanelor cu atribuții de asistență socială în circumscripția căruia se află locuința copilului, să monitorizeze relațiile personale cu copilul pentru o durată de până la 6 luni.
Art. 909 Cod procedură civilă prevede că:
(1) Dispoziţiile prezentului capitol sunt aplicabile şi în cazul măsurilor privitoare la minori prevăzute într-un titlu executoriu, cum sunt stabilirea locuinţei minorului, darea în plasament, înapoierea minorului de către persoana care îl ţine fără drept, exercitarea dreptului de a avea legături personale cu minorul, precum şi alte măsuri prevăzute de lege.
(2) În aceste cazuri, executorul judecătoresc va trimite părintelui sau persoanei la care se află minorul încheierea de încuviinţare a executării împreună cu o somaţie în care îi va comunica acesteia data la care să se prezinte împreună cu minorul la sediul său ori în alt loc stabilit de executor, în vederea preluării acestuia de către creditor, sau, după caz, îi va pune în vedere să permită celuilalt părinte să îşi exercite dreptul de a avea legături personale cu minorul, potrivit programului stabilit în titlul executoriu.
(3) Dacă debitorul nu se va conforma somaţiei executorului, acesta, la cererea creditorului, va sesiza instanţa de executare pentru a se face aplicarea prevederilor art. 905.
Art. 905 Cod procedură civilă. Aplicarea de penalităţi:
(1) Dacă în termen de 10 zile de la comunicarea încheierii de încuviinţare a executării debitorul nu execută obligaţia de a face sau de a nu face, care nu poate fi îndeplinită prin altă persoană, acesta poate fi constrâns la îndeplinirea ei, prin aplicarea unor penalităţi, de către instanţa de executare.
(2) Când obligaţia nu este evaluabilă în bani, instanţa sesizată de creditor îl poate obliga pe debitor, prin încheiere definitivă dată cu citarea părţilor, să plătească în favoarea creditorului o penalitate de la 100 lei la 1.000 lei, stabilită pe zi de întârziere, până la executarea obligaţiei prevăzute în titlul executoriu.
(5) Penalitatea va putea fi înlăturată ori redusă, pe calea contestaţiei la executare, dacă debitorul execută obligaţia prevăzută în titlul executoriu şi dovedeşte existenţa unor motive temeinice care au justificat întârzierea executării.
Art. 910 Cod procedură civilă.
(1) Dacă în termen de o lună de la comunicarea încheierii prevăzute la art. 905 alin. (2) debitorul nu execută obligaţia sa, executorul judecătoresc va proceda la executarea silită.
(2) Executarea se va efectua în prezenţa unui reprezentant al direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului şi, când acesta apreciază că este necesar, a unui psiholog desemnat de aceasta. Prezenţa psihologului nu este necesară dacă reprezentantul direcţiei are această calificare.
(3) La solicitarea executorului judecătoresc, agenţii forţei publice sunt obligaţi să îşi dea concursul la executare, în condiţiile legii.
(4) Nu este permis niciunei persoane să bruscheze minorul sau să exercite presiuni asupra lui pentru a se realiza executarea.
Art. 911 Cod procedură civilă. Opunerea la executare
(1) Dacă debitorul nu îşi îndeplineşte obligaţia, penalitatea stabilită de instanţă potrivit art. 905 va curge până la momentul executării, dar nu mai mult de 3 luni de la comunicarea încheierii prevăzute la art. 905 alin. (2).
(2) În cazul în care debitorul nu îşi îndeplineşte obligaţia în termenul prevăzut la alin. (1), precum şi atunci când debitorul este de rea-credinţă şi ascunde minorul, executorul judecătoresc va consemna acest fapt şi va sesiza de îndată parchetul de pe lângă instanţa de executare în vederea începerii urmăririi penale, pentru săvârşirea infracţiunii de nerespectare a hotărârii judecătoreşti.
Conform Legii nr. 272/2004, Art. 18:
(3) Părintele la care copilul locuiește are obligația de a sprijini menținerea relațiilor personale ale copilului cu celălalt părinte, prevăzute la alin. (1).
(4) Pentru restabilirea și menținerea relațiilor personale ale copilului, serviciul public de asistență socială (…) au obligația de a oferi consiliere, acordată de specialiști atât copilului, cât și părinților săi, la solicitarea acestora.
(5) În cazul în care unul dintre părinți împiedică sau afectează în mod negativ legăturile personale ale copilului cu celălalt părinte, prin nerespectarea programului stabilit de instanță sau convenit de părinți, celălalt părinte poate cere serviciului public de asistență socială sau, după caz, persoanelor cu atribuții de asistență socială în circumscripția căruia se află locuința copilului, să monitorizeze relațiile personale cu copilul pentru o durată de până la 6 luni.
(6) Monitorizarea permite reprezentanților serviciului public de asistență socială sau, după caz, persoanelor cu atribuții de asistență socială, să asiste la preluarea copilului de către părintele la care nu locuiește în mod statornic, la vizitele efectuate la domiciliul copilului de către părintele care nu locuiește cu acesta, precum și la înapoierea copilului de către părintele care nu locuiește cu acesta.
Totodată, monitorizarea permite reprezentanților serviciului public de asistență socială sau, după caz, persoanelor cu atribuții de asistență socială să asiste și în timpul găzduirii copilului de către părintele la care copilul nu locuiește în mod obișnuit, dacă instanța judecătorească a dispus monitorizarea printr-o sentință definitivă. (6^1) Cu ocazia monitorizării, reprezentanții serviciului public de asistență socială sau, după caz, persoanele cu atribuții de asistență socială pot realiza intervievarea părinților, a copilului, a persoanelor cu care copilul relaționează în situațiile prevăzute la alin. (1) lit. c) și g), precum și a altor persoane a căror intervievare se apreciază a fi utilă în vederea întocmirii raportului de monitorizare.
(7) La finalul perioadei de monitorizare, reprezentantul serviciului (…) poate propune prelungirea perioadei de monitorizare cu cel mult 6 luni, poate recomanda consilierea psihologică a unuia dintre părinți sau a ambilor, precum și o serie de măsuri pentru îmbunătățirea relației personale dintre copil și părintele la care nu locuiește.
(8) Raportul de monitorizare prevăzut la alin. (6) se înmânează fiecăruia dintre părinți și poate fi folosit ca probă în instanță.
Există sancțiuni pentru nerespectarea unui program de vizitare?
Da. Din nou, o dată conform Codului de procedură civilă, așa cum am arătat mai sus, și apoi conform Legii nr. 272/2004.
Legea nr. 272/2004, art. 20:
(1) În vederea asigurării menținerii relațiilor personale ale copilului cu părinții săi sau cu alte persoane alături de care s-a bucurat de viața de familie, precum și pentru asigurarea înapoierii copilului la locuința sa la terminarea perioadei de găzduire, precum și pentru a preveni împiedicarea preluării copilului, la finalul găzduirii la domiciliul părintelui care nu locuiește cu copilul, instanța poate dispune, la cererea părintelui interesat sau a altei persoane îndreptățite, una sau mai multe măsuri cu caracter asiguratoriu sau a unor garanții. (…)
2) Măsurile prevăzute la alin. (1) pot include:
- amendă pe ziua de întârziere impusă persoanei care refuză punerea în aplicare sau respectarea programului de menținere a relațiilor personale ale copilului;
- depunerea unei garanții reale sau personale de către părintele sau persoana de la care urmează să fie preluat copilul, în vederea menținerii relațiilor personale sau, după caz, la încetarea programului de vizitare;
- depunerea pașaportului sau a unui alt act de identitate la o instituție desemnată de instanță și, atunci când este necesar, a unui document din care să rezulte că persoana care solicită relații personale a notificat depunerea acestora, pe durata vizitei, autorității consulare competente.
Părintele nerezident care nu locuiește în România, mai are dreptul la program de vizitare?
Da. Orice părinte are dreptul de a avea legături cu copiii săi. Există și excepții, dar acestea nu au legătură cu locuința părintelui ci, mai degrabă, cu persoana acestuia.
Legea nr. 272/2004, art. 22: Copilul ai cărui părinți locuiesc în state diferite are dreptul de a întreține relații personale și contacte directe cu aceștia, cu excepția situației în care acest lucru contravine interesului superior al copilului.
Părintele care are program de vizitare și nu îl respectă, poate pierde drepturile cu privire la copil?
Nu, părintele care nu respectă programul de vizitare nu își pierde drepturile părintești.
Lipsa de interes a unui părinte față de copilul său, manifestată înclusiv prin neonorarea programului de vizitare, nu duce nici la: schimbarea numelui copilului, pierderea dreptului de a păstra legătura (poate, eventual, să se obțină limitarea programului), etc.
Considerați acest articol ca fiind unul cu titlu informativ și general! Autoarea nu este responsabilă, sub nicio formă, cu privire la modul cum înțelegeți, cum interpretați și cum alegeți să folosiți informațiile de mai sus. Consultați în mod direct un avocat înainte de a lua orice decizie cu privire la speța Dvs!
Avocat Alina SzilaghiAvocat Alina Szilaghi vă poate acorda sprijin în următoarele:Dacă doriți inițierea unor demersuri în acest sens, ne puteți contacta: TELEFON (+4) 0746 652 986 sau email: [email protected]
- Negociere pentru stabilirea divorțului prin acord;
- Redactare acțiune de divorț și cereri accesorii privind numele soțiilor după divorț, exercitarea autoritate părintească, locuința minorului, etc;
- Redactare întâmpinare /reconvențională la acțiunea de divorț;
- Asistență și reprezentare juridică în fața instanțelor judecătorești.
