Partajul este definit ca fiind acea modalitate prin care soții, după desfacerea căsătoriei sau în timpul acesteia, pot împărți bunurile dobândite în timpul căsătoriei. Acesta apare în discuție doar în situația în care soții nu au optat pentru regimul separației de bunuri. După cum se prevede în Codul Civil art. 360 alin. 1, toate bunurile dobândite în timpul căsătoriei, în nume propriu de către unul dintre soți, sunt bunuri proprii și nu intră în categoria bunurilor comune apte să compună masa partajabilă a soților divorțați.
Astfel, potrivit legislației române, dacă soții nu au optat pentru încheierea unei convenții matrimoniale de separație a bunurilor, se va aplica regimul comunității legale de bunuri. Art. 339 din Codul Civil prevede că: „bunurile dobândite în timpul regimului comunității legale de oricare dintre soți sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune în devălmășie ale soților.” Operează, în consecință, o prezumție legală conform căreia toate bunurile dobândite în timpul căsătoriei sunt comune, deținute în modalitatea coproprietății devălmașe, adică fără a fi stabilite cotele-părți aferente proprietății fiecăruia. Aceasta presupune că se pot partaja toate bunurile care s-au acumulat în mod comun de către soți în timpul căsniciei, indiferent că acestea sunt mobile, imobile, înscrise în proprietatea unuia dintre soți ori a ambilor. Totuși, există și excepții de la această regulă, cum ar fi bunurile de uz personal ale unuia dintre soți, operele literare, artistice, bunurile dobândite prin moștenire de către unul dintre soți etc., acestea reprezentând bunuri proprii ale soțului dobânditor indiferent de data intrării în patrimoniu.
Bunurile comune pot fi împărțite atât în timpul căsătoriei, cât și după desfacerea ei, prin două modalități:
- printr-un partaj voluntar/amiabil în cazul în care părțile se înțeleg asupra modalității de împărțire a bunurilor;
- prin partaj judiciar, dacă există divergențe legate de împărțirea bunurilor comune, cum ar fi componența masei partajabile, cota-parte ce va reveni fiecărui soț etc.
Indiferent de cum se realizează, partajul bunurilor comune se face doar între soți. Așadar, în procesul de partaj nu participă rudele, copiii sau alte persoane terțe.
Dacă în cazul celor mai multe bunuri comune nu există probleme în materia partajului, există și situații în care soții, care au dobândit, împreună o casă și o afacere în care soțul este asociat unic, iar soția salariată și nu au ajuns la un consens privind atribuirea în proprietate exclusivă a bunurilor agonisite.
În ceea ce privește realizarea partajului asupra imobilului pe care soții îl dobândesc împreună în timpul căsătoriei, art. 676 din Codul Civil stabilește ca regulă faptul că: „partajul bunurilor comune se va face în natură, proporțional cu cota-parte a fiecărui coproprietar”, iar cu titlu de excepție prevede că: ”Dacă bunul este indivizibil ori nu este comod partajabil în natură, partajul se va face în unul dintre următoarele moduri:
- atribuirea întregului bun, în schimbul unei sulte, în favoarea unuia ori a mai multor coproprietari, la cererea acestora;
- vânzarea bunului în modul stabilit de coproprietari ori, în caz de neînțelegere, la licitație publică, în condițiile legii, și distribuirea prețului către coproprietari proporțional cu cota-parte a fiecăruia dintre ei.”
În cadrul procedurii partajului judiciar, instanța de judecată prealabil soluționării cauzei, va stabili calitatea de coproprietari ai soților, cota de contribuție la dobândirea bunului a fiecăruia dintre soți, precum și componența masei partajabile, adică a tuturor bunurilor comune ce urmează a fi împărțite. O deosebită importanță în această etapă este stabilirea cotelor de contribuție a soților la dobândirea bunurilor comune, în funcție de acest aspect urmând a se atribui bunul unuia sau altuia dintre soți, dacă ambii au cerut atribuirea, precum și sulta cuvenită celuilalt soț căruia nu îi va fi atribuit bunul.
Pentru stabilirea cotei de contribuție, instanța de judecată va avea în vedere următoarele criterii:
- aportul de ordin material al soților
- munca prestată în gospodărie
- ajutoare primite de la părinți
- orice alte împrejurări de natura să contribuie la determinarea corectă și echilibrată a participării soților la patrimoniu comun.
Așadar, nu există o premisă conform căreia soții ar fi contribuit în mod egal la dobândirea bunurilor comune, ci se va stabili contribuția fiecăruia în parte în concret, pe baza probatoriilor administrate.
În situația în care, în timpul căsătoriei sub regimul comunității legale de bunuri, unul dintre soți înființează o societate comercială în cadrul căreia este asociat unic sau împreună cu terțe persoane (dar nu cu partenerul de viață), trebuie făcută distincția între natura bunurilor aduse ca aport la constituirea societății.
Astfel, în cazul în care, sumele de bani vărsate în contul de capital social erau bunuri proprii ale unuia dintre soți, atunci și părțile sociale vor avea natura juridică de bunuri proprii ale respectivului soț, nefiind incluse, deci, în masa partajabilă. Caracterul propriu al aportului adus de soțul – asociat trebuie dovedit, în caz contrar, rămânând nerăsturnată prezumția legală relativă instituită de articolul 339 din Codul Civil conform căreia „bunurile dobândite în timpul regimului comunității legale de oricare dintre soți sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune în devălmășie ale soților”, ceea ce presupune că și părțile sociale vor fi bunuri comune supuse partajului.
În cazul în care bunul aportat este comun, se vor aplica și dispozițiile art. 349 din Codul Civil: ”Calitatea de asociat este recunoscută soțului care a aportat bunul comun, dar părțile sociale sau acțiunile sunt bunuri comune. Soțul asociat exercită singur drepturile ce decurg din această calitate și poate realiza singur transferul părților sociale ori, după caz, al acțiunilor deținute.”
În acest caz, părțile sociale vor intra la masa partajabilă, cotele ce le revin soților urmând a fi stabilite prin înțelegerea acestora, încheindu-se o convenție de partaj voluntar, iar în lipsa unei astfel de înțelegeri se va apela la instanța judecătorească, care va determina cotele conform criteriilor enumerate exemplificativ anterior în cadrul analizei regimului bunurilor imobile dobândite în timpul căsătoriei.
Avocat Alina Szilaghi vă stă la dispoziție și vă răspunde la orice întrebări ați putea avea:
- Negociere pentru stabilirea divorțului prin acord;
- Redactare acțiune de divorț și cereri accesorii privind numele soțiilor după divorț, exercitarea autoritate părintească, locuința minorului, etc;
- Redactare întâmpinare /reconvențională la acțiunea de divorț;
- Asistență și reprezentare juridică în fața instanțelor judecătorești.
Dacă doriți inițierea unor demersuri în acest sens, ne puteți contacta:
TELEFON (+4) 0746 652 986 sau email: [email protected]
