Moștenirea sau succesiunea. Cine are dreptul să primească averea unei persoane decedate

Share:

Aflați totul despre procedura moștenirii/succesiunii atunci când părțile nu se înțeleg si este necesară intervenția instanței de judecată pentru stabilirea masei succesorale partajabile precum si împărțirea ei.

Dezbaterea succesiunii în instanță, în urma unei moșteniri rămase, se face atunci când părțile denumite generic moștenitori, nu se înțeleg asupra patrimoniului pe care defunctul l-a lăsat în urma lui.

Pentru dezbaterea moștenirii în instanță, un avocat specializat pe moșteniri/succesiuni vă poate da toate detaliile necesare dezbaterii corecte a moștenirii atunci când partea adversă în proces este fratele, sora, copii sau alte rude ale defunctului.

Cabinet de avocat Alina Szilaghi vă poate acorda sprijin în următoarele:

  • Asistență dezbatere succesiune în instanță;
  • Asistență în acțiunea de partaj succesoral;
  • Asistență în acțiunea în contestare (având ca obiect validitatea unui testament, existența şi întinderea masei succesorale, apartenența sau neapartenența unor bunuri la masa succesorală, calitatea de legatar universal a reclamantului în baza unui testament olograf);
  • Asistență în acțiunea de repunere în termenul de acceptare a succesiunii;
  • Asistență și reprezentare juridică în fața instanțelor judecătorești.

Trebuie sa știți că nu se poate face succesiunea fără ca toți moștenitorii să fie prezenți, iar dacă o asemenea procedură de dezbatere a moștenirii ar vătăma vreun moștenitor, acesta ar putea să deschidă o acțiune de anulare a certificatelor de moștenitor, în așa fel încât partea din moștenire ce i se cuvenea, să îi fie atribuită. Succesiunea în instanță trebuie deschisă atunci când părțile fie nu se înțeleg, fie nu sunt găsiți toți moștenitorii. Pentru a deschide o succesiune în instanță, sunt necesari atât câțiva pași prealabili cât și o bună organizare, alături de avocatul de drept succesoral care va ajuta, în așa fel încât să vă apărați drepturile succesorale.

Ce este moștenirea si de câte tipuri este?

În dreptul românesc, legiuitorul a reglementat două tipuri de moștenire: cea legală, prin care se oferă anumite drepturi rudelor și soțului, și cea testamentară, care dă o formă concretă dorințelor celui care lasă moștenirea, indiferent de modul în care este actul întocmit.

Moștenirea (succesiunea) este acest mecanism juridic prin care se asigură transmiterea bunurilor unei persoane decedate către una sau mai multe persoane în viață. După modalitatea în care funcționează, vorbim de moștenirea legală și de cea testamentară. Însă regulile moștenirii sunt numeroase și destul de stricte, fiind cuprinse în totalitate în Codul civil, așa că în cele ce urmează ne concentrăm pe aspectele cele mai importante ale succesiunii.

Atâta timp cât o persoană există la momentul deschiderii moștenirii (adică la momentul decesului persoanei, potrivit Codului civil), ea are, în termeni generali, posibilitatea de a moșteni o rudă sau pe cel care a menționat-o în testament. Codul civil stabilește însă că anumite persoane sunt nedemne de a moșteni pe cineva, după cum urmează:

  • sunt nedemne de drept (ceea ce înseamnă că această calitate poate fi constatată oricând, la cererea celui interesat sau din oficiu, de către instanța de judecată/notarul public, pe baza hotărârii judecătorești din care rezultă nedemnitatea):
    • persoana condamnată penal pentru săvârşirea unei infracţiuni cu intenţia de a-l ucide pe cel care lasă moştenirea;
    • persoana condamnată penal pentru săvârşirea, înainte de deschiderea moştenirii, a unei infracţiuni cu intenţia de a-l ucide pe un alt succesibil (moștenitor) care, dacă moştenirea ar fi fost deschisă la data săvârşirii faptei, ar fi înlăturat sau ar fi restrâns vocaţia la moştenire a făptuitorului;
  • pot fi declarate nedemne de a moșteni, în termen de un an de la data deschiderii moștenirii (nedemnitatea judiciară):
    • persoana condamnată penal pentru săvârşirea, cu intenţie, împotriva celui care lasă moştenirea a unor fapte grave de violenţă, fizică sau morală ori, după caz, a unor fapte care au avut ca urmare moartea victimei;
    • persoana care, cu rea-credinţă, a ascuns, a alterat, a distrus sau a falsificat testamentul defunctului;
    • persoana care, prin dol sau violenţă, l-a împiedicat pe cel care lasă moştenirea să întocmească, să modifice sau să revoce testamentul.

Legislația stabilește că nedemnul nu are posibilitatea să moștenească pe cineva în niciuna dintre formele succesiunii – legală ori testamentară.

Notă: Noțiunea de vocație la moștenire se referă la una dintre condițiile principale ale moștenirii, respectiv faptul că o persoană are dreptul recunoscut prin lege de a moșteni pe cineva sau că a fost desemnată de către cel decedat prin testament să-l moștenească.

Moștenirea legală: Cine și cât poate moșteni

Moștenirea legală oferă, prin efectul legii, unele drepturi importante soțului, copiilor și altor categorii de rude ale celui decedat.

Moștenitorii legali sunt soțul supraviețuitor, descendenții (copiii defunctului, copiii copiilor acestora și așa mai departe, fără limitare cu privire la gradul de rudenie), ascendenții (părinții, bunicii și asa mai departe) și colateralii până la gradul al patrulea inclusiv. Totuși, Codul civil stabilește că aceștia vin la moștenirea defunctului într-o anumită ordine de preferință, astfel:

  • clasa întâi: descendenții (copiii și copiii acestora, indiferent de gradul de rudenie);
  • clasa a douaascendenții privilegiaţi (părinții) şi colateralii privilegiaţi (frații și surorile, copiii acestora și nepoții de frate/soră);
  • clasa a treiaascendenții ordinari (bunicii, străbunicii etc.);
  • clasa a patra: colateralii ordinari (unchi, mătuși ai defunctului, veri primari și frații și surorile bunicilor defunctului.

Dacă există rude din clasa I și acestea nu renunță la drepturile lor, rudele aparținând celorlalte clase nu vor veni la moștenirea legală. Tot așa, dacă există rude din clasa a II-a (și nu există descendenți deloc sau aceștia nu vor să moștenească), nu vor veni la moștenire rude din celelalte clase, mergând pe același raționament cu toate cele patru clase de moștenitori. Practic, cei din clasa a IV-a de moștenire vor primi ceva numai dacă în celelalte clase nu există moștenitori deloc sau pe aceștia nu-i interesează să primească ce li se cuvine de la defunct.

„Înăuntrul fiecărei clase, rudele de gradul cel mai apropiat cu defunctul înlătură de la moştenire rudele de grad mai îndepărtat„, după cum prevede Codul civil cu titlu de principiu. Între rudele din aceeaşi clasă şi de acelaşi grad, moştenirea se împarte în mod egal, mai prevede actul.

Spre exemplu, dacă persoana decedată avea doar un frate și doi nepoți de la un alt frate de-al său decedat, cel dintâi va primi jumătate din moștenire, iar cei doi nepoți de frate vor primi cealaltă jumătate din moștenire (fiecare dintre cei doi, câte un sfert, așadar). Moștenirea nu se împarte la trei între acești succesibili pentru că defunctul a avut doi frați, însă la momentul deschiderii moștenirii unul dintre aceștia nu mai exista, ceea ce înseamnă că cei doi copii ai acestuia vor primi partea care i-ar fi revenit lui în mod normal – adică jumătate.

Însă pentru a putea vedea exact ce cote revin fiecărei clase, trebuie să stabilim ce drepturi are soțul supraviețuitor la moștenire. Practic, fiecare dintre aceste clase, după caz, va trebui să împartă moștenirea cu soțul supraviețuitor, în anumite condiții.

Cum se împart bunurile în cadrul moștenirii?

Indiferent de tipul de bunuri care compun masa succesorală (terenuri, locuințe, automobile, etc.), deschiderea succesiunii în instanță poate fi făcută prin adresarea unei cereri prealabile la un notar public sau la instanța de judecată.

Pentru a putea dezbate succesiunea în instanța, este necesară o procedură prealabilă si anume, obținerea unei încheieri din partea notarului care a observat existența unui impediment la dezbaterea succesiunii.

Impedimentul de dezbatere a moștenirii pe cale administrativă, adică în fața notarului, poate fi de mai multe tipuri și aici amintim, neprezentarea unui moștenitor la succesiune, ori pretențiile pe care unul dintre moștenitori le ridică asupra moștenirii, pretenții care trebuie dezbătute în instanța de judecată în procedura de dezbatere a moștenirii asistat de un avocat de succesiuni.

Înainte de a ajunge în fața instanței de judecată, este necesară parcurgerea procedurii prealabile administrative, însă acest lucru trebuie explicat în mod obligatoriu de către avocatul specializat pe succesiuni în instanță , care vă va prelua cazul.

Care sunt drepturile soțului supraviețuitor la moștenirea legală?

Dacă există un soț supraviețuitor, atunci Codul civil impune ca, la momentul deschiderii moștenirii, să nu existe o hotărâre definitivă de divorț.

„Soţul supravieţuitor este chemat la moştenire în concurs cu oricare dintre clasele de moştenitori legali”, prevede actul normativ. Singura situație în care soțul poate să ia toată moștenirea este aceea în care în celelalte clase nu există moștenitori sau aceștia refuză drepturile. Potrivit Codului, cota soţului supravieţuitor este de:

  • un sfert din moştenire, dacă vine în concurs cu descendenţii defunctului;
  • o treime din moştenire, dacă vine în concurs atât cu ascendenţi privilegiaţi, cât şi cu colaterali privilegiaţi ai defunctului;
  • o jumătate din moştenire, dacă vine în concurs fie numai cu ascendenţi privilegiaţi, fie numai cu colaterali privilegiaţi ai defunctului;
  • trei sferturi din moştenire, dacă vine în concurs fie cu ascendenţi ordinari, fie cu colaterali ordinari ai defunctului.

Deschiderea succesiunii prin adresarea unei cereri de chemare în judecată la instanța de judecată. Dezbaterea succesiunii pe cale judecătorească

Este extrem de des când părțile rămase în urma defunctului NU reușesc să se înțeleagă. În această situație, părțile trebuie să contacteze un avocat specializat în succesiuni/moșteniri, care să le reprezinte interesele în instanță, în vederea împărțirii bunurilor mobile si imobile pe care defunctul le avea.

În situația ideală în care toate părțile se înțeleg, dezbaterea moștenirii se poate face direct in fața notarului public.

Cât timp moștenitorii nu reușesc să se înțeleagă cu privire la cotele pe care le reclamă, ori apreciază că unul dintre posibilii succesori nu ar avea niciun drept, atunci procedura de împărțire a moștenirii se face în instanță.

În această situație, partea interesată (moștenitorul), are obligația prevăzută de lege de a sesiza instanța de judecată prin formularea unei cereri de chemare în judecată. Notarul va pronunța o încheiere si va sfătui părțile să se adreseze instanței. Acesta nu are obligația de a sesiza instanța de judecată în ipoteza suspendării dezbaterii succesorale.

Ceea ce este evident, moștenitorul va avea nevoie de un avocat care să-i acorde asistență juridică.Prin urmare, acesta în loc să plătească si un notar public si un avocat, plătește numai un avocat.

O hotărâre judecătorească este prezumată întotdeauna după ce rămâne irevocabilă.

Potrivit art. 953 Cod civil „Moștenirea este transmiterea patrimoniului unei persoane fizice decedate către una sau mai multe persoane în ființă”.

Nu poate lăsa moștenire decât o persoană fizică, prin urmare, nimeni nu poate veni la „moștenirea” unei persoane juridice, patrimonul acesteia din urmă putând fi transmis prin alte procedee juridice.

Cele 2 noțiuni sunt „deschiderea moștenirii/succesiunii”, respectiv „dezbaterea moștenirii/succesiunii”.

Conform art. 954 Cod civil „Moștenirea unei persoane se deschide în momentul decesului acesteia”- fiind, deci, un efect al evenimentului morții, independent de voința unei anumite persoane. În ceea ce privește dezbaterea moștenirii/succesiunii, aceasta este reprezentată de procedura propriu-zisă prin care drepturile și obligațiile unei persoane decedate trec, din punct de vedere juridic, la moștenitorii acesteia.

Acte Necesare Pentru Succesiune Prin Judecătorie

În primul rând, trebuie să știți că dezbaterea succesiunii în instanță presupune o procedură judiciară bazată pe actele pe care părțile le pun la dispoziția instanței.

Sunt necesare o serie întreagă de acte pentru o dezbatere de succesiune si trebuie să știți că sunt extrem de importante, testamentele, legatele cu titlu particular ori universal sau alte acte ce pot duce în cele din urmă la stabilirea voinței defunctului înainte de moartea sa.

O listă ar conține următoarea suită de acte necesare pentru deschiderea succesiunii în instanță, pe care un mostenitor ar trebuie să le prezinte avocatului specializat pe succesiuni:

  • actul de deces al celui în urma căruia se dezbate succesiunea;
  • copii de pe actele de identitate ale moștenitorilor;
  • testamentele;
  • chitanțe de mână scrise de defunct;
  • orice alt act considerat necesar precizat de avocatul specializat în moșteniri.

Cum se dezbate partajul judiciar, În Instanță?

Este extrem de important să înțelegem că sunt supuse partajului, atât bunurile mobile cât si imobile. Astfel, în urma deschiderii procedurii succesorale după decesul unui părinte, bunurile din masa succesorală se poate mosteni de către soțul supraviețuitorși de către copii.

De cele mai multe ori, se întâmplă ca părțile să nu dorească să rămână în indiviziuneși atunci cer partajarea bunuluiși ieșirea din indiviziune.

Dreptul de proprietate este un drept absolut, exclusiv și perpetuu, ce este exercitat în deplinătatea sa de către titularul acestuia, fiind un drept opozabil erga omnes, căruia nu i se poate aduce atingerea de către terțe persoane.

În practică, dreptul de proprietate poate să fie exercitat și de către mai multe persoane, în eventualitatea în care acestea dețin calitatea de coproprietari.

Părțile pot partaja în instanță un bun și apoi pot cere ieșirea din indiviziune.

Pentru ieșirea din indiviziune, persoanele interesate pot solicita partajarea imobiliară, ce se poate realiza prin acord sau prin intermediul instanței de judecată, în eventualitatea în care părțile aleg partajul efectuat în cadrul instanței nu le împiedică să încheie o tranzacție pentru finalizarea litigiului, urmând ca acțiune să fie supusă taxelor de timbru.

La determinarea cotei-părți ce revine fiecărei părți se vor lua în calcul probele ce urmează să fie administrate de către părțile aflate în litigiu: înscrisuri, proba testimonială, evaluarea bunurilor mobile, imobile, precum și alte probe considerate necesare, utile și pertinente pentru justa soluționare a cauzei.

Partajul judiciar se poate efectua în diferite ipoteze, cele mai comune fiind pentru încetarea coproprietății survenite prin succesiune, sau pentru încetarea regimului comunității de bunuri prin divorț, părțile având libertatea de a solicita ieșirea din indiviziune fie în cadrul cererii de dezbatere a succesiunii, fie în cadrul cererii de divorț, cât și pe cale separată.

Partajul se poate face în natură, acesta reprezentând regula în materie, însă există și alte modalități de partajare:

  • prin atribuirea întregului bun unui singur fost coproprietar, urmând ca acesta (aceștia) să plătească o sultă fostului coproprietar căruia nu i-a fost atribuit bunul;
  • prin vânzarea bunului, în modul stabilit de coproprietari sau, în caz de neînțelegere, la licitație publică; prețul obținut, în urma vânzării, se va împărți între foștii coproprietari.

Partajarea solicitată în cadrul instanței este o modalitate mult mai favorabilă pentru ieșirea din indiviziune îi ipoteza în care coproprietarii nu sunt mulțumiți cu privire la cota-parte aferentă, sau consideră că au dreptul la o parte mai mare raportat la aportul avut la achiziționarea imobilului.

Care sunt condițiile de a moșteni pe cineva prin testament

„Testamentul este actul unilateral, personal şi revocabil prin care o persoană, numită testator, dispune, în una dintre formele cerute de lege, pentru timpul când nu va mai fi în viaţă„. Aceasta este definiția oferită de Codul civil testamentului, iar același act normativ prevede că el nu trebuie întocmit neapărat la un notar public sau în prezența unui avocat.

Acest act de voință al omului poate să îmbrace și forma olografă, însă valabilitatea sa e condiționată de următoarele aspecte: să fie scris în întregime de cel care lasă testamentul, să fie datat de acesta și semnat de mâna testatorului.

În situația în care se descoperă mai multe testamente după moartea unei persoane, nu are o forță juridică superioară cel care este autentic, ci acela care a fost ultimul întocmit. Cu alte cuvinte, chiar dacă defunctul făcuse, în urmă cu ceva vreme, un testament autentificat la notar, dar ulterior s-a răzgândit și a pus totul în scris, pe o simplă foaie de hârtie, semnată și datată așa cum prevede Codul, atunci testamentul în baza căruia se va împărți averea este ultimul, în pofida formei sale mai puțin „oficiale”.

„Un testament nu poate fi revocat expres, în tot sau în parte, decât printr-un act autentic notarial sau printr-un testament ulterior. Testamentul care revocă un testament anterior poate fi întocmit într-o formă diferită de aceea a testamentului revocat”, se prevede în Codul civil.

Ce se întâmplă atunci când testatorul s-a răzgândit?

Acesta poate revoca testamentul fie expres, fie tacit.

Testamentul poate fi revocat expres în tot sau în parte printr-un act autentic notarial sau printr-un testament ulterior.

Cât despre revocarea voluntară tacită, aceasta se referă la testamentul olograf. Astfel, testatorul poate revoca testamentul olograf prin distrugerea, ruperea sau ștergerea sa.

Modificările realizate prin ștergere trebuie semnate de către testator.

Dacă există testament se mai face succesiune?

Chiar dacă există un testament tot se mai face succesiunea între părți, tocmai pentru a se stabili în mod clar cine va mosteni bunurile defunctului.

Astfel, testamentul va fi cel care va clarifica atât în fața instanței cât si la notar, care a fost ultimul act de dorință al defunctului si, ca atare, va stabili cotele de moștenire pe baza lui.

Totuși, a nu se uita că testamentul lăsat de defunct poate fi atacat în instanță.

Cum dezbat succesiunea dacă rudele nu vor?

În aceasta ipoteză, aveți o singură variantă, si anume să contactați un avocat de succesiune care va înregistra o acțiune de dezbatere a moștenirii în instanță.

Nu există varianta că un moștenitor “nu vrea sa dezbată moștenirea” sau rudele nu vor sa dezbată moștenirea, în esență, acestea pot fi obligate de către instanța de judecată să se prezinteși să participe la împărțirea averii defunctului.

Există totuși ipoteza în care părțile pot să renunțe la partea de moștenire care li se cuvine, ceea ce duce la împărțirea averii defunctului la ceilalți moștenitori rămași.

Cum dezbat succesiunea în lipsa unui moștenitor?

În situația în care unul din moștenitori nu poate fi găsit pentru a participa la succesiune, moștenirea se poate dezbate pe cale judecătoreascăși se poate invoca chiarși decăderea lui din dreptul de opțiune succesorală,și astfel, înlăturarea moștenitorului de la dezbaterea succesiunii.

Un avocat specializat în succesiuni poate să vă spună exact cum să obtineți o decădere din dreptul de opțiune succesorală pentru un alt moștenitor care nu a fost prezent la deschiderea moștenirii.

Cum dezbat moștenirea dacă ceilalți moștenitori nu sunt de acord cu moștenireași vor o cotă mai mare?

În această situație, moștenitorul se poate adresa unui avocat cu experiență în succesiuni în vederea redactării acțiunii si eventual, acordării de asistență juridică.

Este mai avantajos ca moștenitorii să procedeze astfel, deoarece, în cazul în care exista neînțelegeri între moștenitori cu privire la compunerea masei succesoraleși a întinderii drepturilor succesorale nu este deloc indicat ca moștenitorii să se adreseze unui notar public.

Dacă există cea mai mică suspiciune că între moștenitori există neînțelegeri, este indicat ca moștenitorii să se adreseze direct instanței de judecată, pentru că, daca se adresează notarului public, există riscul ca acesta, să procedeze la suspendarea dezbaterii succesorale.

Astfel, conform prevederilor legale în vigoare, procedura succesorală se suspendă în cazul în care moștenitorii îsi contestă unii altora calitatea succesorală sau nu se înțeleg cu privire la masa succesorală si la întinderea drepturilor care li se cuvin.

În această situație, notarul public este obligat să pronunțe o încheiere prin care să dispună suspendarea dezbaterii succesorale si recomandarea ca părțile să se adreseze instanței de judecată.

Această abordare este dezavantajoasă pentru mostenitori deoarece dupa ce acestia au plătit o sumă de bani consistentă la notar, se vor vedea nevoiți de a se adresa instanței de judecată pentru a-si rezolva problemele litigioase.

Banii pe care i-au achitat la notar nu le pot fi restituiți, deci sunt pierduți.

În situația în care moștenitorii se înțeleg între ei, acestia pot încheia o tranzacție în fața instanței de judecată, întocmai ca la notar, urmând ca aceasta să pronunțe o hotarâre judecătorească.

Această abordare este avantajoasă din punct de vedere financiar pentru mostenitori deoarece cheltuielile legate de deschiderea succesiunii pot fi reduse sub jumătate comparativ cu situația în care moștenitorul se adresează unui notar public.

Cine sunt persoanele care pot moșteni indiferent de voința defunctului

Rezerva succesorală este partea din bunurile moştenirii la care moştenitorii rezervatari au dreptul în virtutea legii, chiar împotriva voinţei defunctului, manifestată prin liberalităţi ori dezmoşteniri„, potrivit actului normativ în discuție. Moștenitorii rezervatari au dreptul să primească în mod obligatoriu măcar jumătate din cota succesorală la care aveau dreptul, după cum am arătat mai sus. Aceștia sunt, potrivit Codului:

  • soțul supraviețuitor;
  • descendenții;
  • ascendenții privilegiați.

Prin instituirea acestei rezerve succesorale, legiuitorul a dorit să protejeze aceste categorii de persoane în pofida oricăror dorințe contrare ale celui care lasă moștenirea. Așadar, chiar dacă defunctul a lăsat prin moștenire mai mult decât trebuia altor categorii de persoane, a dezmoștenit pe cineva din aceste trei categorii ori a făcut donații în timpul vieții și din averea acestuia n-a mai rămas, în felul acesta, aproape nimic, atunci voința sa nu poate fi respectată în totalitate.

În fine, o precizare importantă trebuie făcută în finalul acestui articol: dacă persoana nu a decedat, nu putem vorbi despre moștenirea acesteia, astfel că nu putem face acte de acceptare/renunțare la moștenire și nici să încheiem promisiuni de înstrăinare a bunurilor pe care le-am putea moșteni de la persoana respectivă. Actele încheiate cu privire la drepturile eventuale în legătură cu o moștenire nedeschisă sunt nule absolut, ele neputând să-și producă efectele niciodată, nici chiar după decesul propriu-zis al celui pe care am sperat să-l moștenim.

Notă: În lipsa moştenitorilor legali sau testamentari, patrimoniul defunctului se transmite comunei, oraşului sau, după caz, municipiului în a cărui rază teritorială se aflau bunurile la data deschiderii moştenirii.

Aveți o problemă cu un partaj sau cu o moștenire? Ieșire din indiviziune sau împărțire pe cote părți? Completați formularul de mai jos.

Leave this field blank

Avocat Alina Szilaghi

 

Avocat Alina Szilaghi vă stă la dispoziție și vă răspunde la orice întrebări ați putea avea:

  • Asistență dezbatere succesiune în instanță;
  • Asistență în acțiunea de partaj succesoral;
  • Asistență în acţiunea în contestare (având ca obiect validitatea unui testament, existenţa şi întinderea masei succesorale, apartenenţa sau neapartenenţa unor bunuri la masa succesorală, calitatea de legatar universal a reclamantului în baza unui testament olograf);
  • Asistență în acţiunea de repunere în termenul de acceptare a succesiunii;
  • Asistență și reprezentare juridică în fața instanțelor judecătorești.

Dacă doriți inițierea unor demersuri în acest sens, ne puteți contacta:
TELEFON (+4) 0746 652 986 sau email: [email protected]


Share:

Aveți nevoie de ajutorul unui avocat?

Avocat Alina Szilaghi
Dorobantilor 89, bl. X3, sc. 1, ap. 2, Cluj Napoca, CJ, Romania

Call Now Button