Potrivit unei decizii recente a Înalta Curte de Casație și Justiție (ICCJ), soții nu mai pot divorța doar în baza unui acord de mediere. Astfel, conform judecătorilor de la Curtea Supremă, soții nu pot să ceară unei instanțe să ia act de un asemenea acord, ceea ce înseamnă că desfacerea căsătoriei la mediator nu mai este posibilă, medierea fiind acceptată doar pentru stabilirea unor chestiuni conexe divorțului.
Până la această decizie, opinia instanțelor era împărțită: unele considerau că se poate divorța în baza unui acord de mediere, altele că nu, iar prin această hotărâre ICCJ a clarificat chestiunea ridicată de interpretarea prevederilor din Legea nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator, în ceea ce privește posibilitatea divorțului de a avea loc prin mediere, și a oferit o interpretare unitară a prevederilor legislative în domeniu.
Prin publicare în Monitorul Oficial, decizia ICCJ nr. 33/2019 a devenind obligatorie.
Conform ICCJ, „prin încheierea unui acord de mediere cu privire la divorț, soții nu pot să deroge de la normele imperative care reglementează condițiile și procedura desfacerii căsătoriei”. Înalta Curte s-a bazat pe următoarele argumente:
- desfacerea căsătoriei ține de starea civilă a persoanei, ceea ce transformă dreptul de a solicita divorțul într-un drept cu caracter exclusiv personal, de care persoanele nu pot dispune;
- curtea a făcut referire și la caracterul strict determinat al procedurii de divorț, prin lege, ale căror elemente sunt imperative.
O altă chestiune cu privire la care s-a pronunțat ICCJ a fost ipoteza existenței unui acord de mediere care este ulterior „confirmat” de către o instanță de judecată, prin pronunțarea unei hotărâri de expedient.
Acest lucru este important de analizat, întrucât datele acestei ipoteze sunt ușor diferite de cele anterioare. Aici intervine un organ din cele abilitate să constate desfacere căsătoriei și, astfel, se pune problema dacă nu cumva desfacerea căsătoriei prin mediere ar fi justificată, aici. Nici în această ipoteză, însă, nu este posibilă desfacerea căsătoriei în baza unui acord de mediere.
Practic, „acordul de mediere cu privire la desfacerea căsătoriei are doar valoarea unui mijloc de dovadă privind intenția soților de a divorța, existentă la momentul încheierii lui, astfel încât el nu poate fi consfințit de către instanță pe calea unei hotărâri de expedient”. Acest lucru a fost menționat în contextul necesității menținerii consimțământului soților cu privire la divorț, pe tot parcursul procedurii, în timp ce existența acordului de mediere atestă acest consimțământ doar până la data încheierii acelui acord.
Conform ICCJ, soții pot să se înțeleagă, printr-un acord de mediere, cu privire la forma divorțului (culpă comună sau personală) sau pot să stabilească unele aspecte ce privesc alte chestiuni accesorii (de exemplu, numele soților, după divorț). Bineînțeles, orice chestiune ce ar putea afecta copilul poate fi soluționată prin acord de mediere atât timp cât este respectat interesul superior al copilului. Ulterior, astfel de acorduri ar putea fi consfințite printr-o hotărâre de expedient a instanței.
