În ședința din 9 decembrie 2019, prin Decizia nr.33 în dosarul nr.2023/1/2019, completul pentru soluționarea recursurilor în interesul legii al Înaltei Curți de Casație și Justiție, a admis recursul în interesul legii formulat de Avocatul Poporului și, în consecință, a stabilit că:
În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 2 alin. (4), art. 59 alin. (2) și art. 64 alin. (2) din Legea nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator, cu modificările și completările ulterioare, instanța de judecată nu poate consfinți acordul de mediere referitor la înțelegerea părților privind desfacerea căsătoriei.
Cu privire la rezolvarea aspectelor accesorii divorțului, instanța de judecată poate consfinți acordul de mediere având acest obiect.
Există două motive principale pentru care Avocatul Poporului consideră că o desfacere a căsătoriei, prin intermediul unui acord de mediere, nu este posibilă:
- Divorțul este o acțiune strict personală, exclusă din sfera elementelor care pot face obiectul medierii. Având un element de legătură foarte strânsă cu viața intimă și familială, divorțul are efecte asupra chestiunilor ce țin de persoana foștilor soți. În plus, Avocatul Poprului a făcut referire la faptul că fix această natură a divorțului a determinat apariția unor proceduri speciale pentru o astfel de acțiune. Toate aceste elemente scot în evidență caracterul strict personal al acțiunii.
- Avocatul Poporului a mai spus că este posibilă desfacerea căsătoriei doar în cazurile expres prevăzute de lege: în fața ofițerului de stare civilă sau a notarului; sau în fața instanței de judecată. Având în vedere că medierea implică încheierea unui acord, în fața unui mediator, ea nu este inclusă în nicio categorie din cele menționate anterior.
Obligatorie, potrivit dispozițiilor art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă.
