Posibil caz de impreviziune în contracte – Pandemia de COVID-19
În situația economică dificilă cauzată de pandemia cu Covid-19, se caută tot mai multe soluții pentru diminuarea pierderilor. Una dintre soluțiile aplicabile la situația dată este instituția impreviziunii. Aceasta este reglementată de art.1271 Cod civil și scopul ei este de a restabilii echilibrul în contractele vădit și injust dezechilibrate de schimbarea imprevizibilă a contextului economic.
Potrivit definiției de la nivel juridic, impreviziunea este paguba pe care o suferă una dintre părțile contractante, ca urmare a dezechilibrului grav de valoare care intervine între prestațiile sale și contra-prestațiile celeilalte părți, în cursul executării contractului, determinat de fluctuațiile monetare- care cel mai adesea constă într-o inflație deschisă sau galopantă.
Conform Noului Cod Civil, în materie contractuală, părțile sunt libere să încheie orice înțelegere, atâta timp cât nu încalcă normele imperative ale legii, bunele moravuri și ordinea publică. De asemenea, doar în câteva situații express prevăzute de lege, instanța de judecată poate interveni în contract și să modifice voința părților valabil exprimată. Odată ce s-au obligat, părțile sunt ținute să își execute prestațiile, chiar dacă executarea lor a devenit mai oneroasă, fie prin creșterea costurilor executării, fie prin scăderea valorii contra-prestației.
Dacă în timpul executării unui contract, valabil încheiat și echilibrat la momentul încheierii sale, intervin schimbări excepționale ale împrejurărilor, în urma cărora executarea prestației debitorului devine excesiv de oneroasă, schimbări care fac vădit injustă obligarea sa la executare, instanța poate să dispună, în anumite condiții expres prevăzute de lege, adaptarea contractului, pentru a distribui în mod echitabil între părți pierderile și beneficiile ce rezultă din schimbarea împrejurărilor, sau chiar încetarea contractului, la momentul și în condițiile pe care le stabilește.
Condițiile impreviziunii
Așa cum prevede art. 1271 din Noul Cod Civil, instanța judecătorească poată să intervină într-un contract și să modifice voința părților doar dacă următoarele condiții sunt îndeplinite:
- Schimbările excepționale au intervenit după momentul încheierii contractului, iar executarea prestației de către debitor a devenit extrem de oneroasă schimbări excepționale ale împrejurărilor existente la momentul încheierii contractului, în urma cărora executarea prestației debitorului devine excesiv de oneroasă, iar aceste schimbări fac ca executarea obligației să devină injustă;
- Schimbare a împrejurărilor să fi intervenit după ce contractul a fost încheiat;
- Schimbarea împrejurărilor, precum și întinderea acestora nu au fost și nici nu puteau fi prevăzute de către debitor în momentul încheierii contractului;
- Debitorul nu și-a asumat riscul schimbării împrejurărilor și nici nu putea fi în mod rezonabil considerat că și-ar fi asumat acest risc;
- Debitorul a încercat, într-un termen rezonabil și cu bună-credință, negocierea adaptării rezonabile și echitabile a contractului.
Efectele impreviziunii
Art. 1271 Noul Cod civil prevede două soluții în cazul în care executarea unui contract devine excesiv de oneroasă, anume adaptarea sau încetarea contractului.
Instanța poate adapta dispozițiile contractuale, în sensul ajustării prestațiilor datorate de părți sau a modalităților de executare ori prin lipsirea de efecte a anumitor clauze care au dus la crearea dezechilibrului contractual. Având în vedere configurația textului legal precum și principiul favor contractus, se poate concluziona că “încetarea contractului, la momentul și în condițiile” stabilite de instanță, se poate dispune în situația în care dezideratul salvgardării contractului nu se poate realiza pe calea adaptării sale, întrucât ar duce la crearea unei situații injute pentru cel puțin una dintre părți.
Art. 1271 Noul Cod Civil nu prevede ca efect al impreviziunii suspendarea executării contractului de către partea dezavantajată care solicită renegocierea. Se consideră că „simpla cerere de renegociere nu echivalează cu dreptul părții de a suspenda executarea contractului, întrucât o astfel de atitudine ar duce la situații frecvente de abuzuri din partea părților contractante”. Așadar, până la pronunțarea unei hotărâri judecătorești definitive, în sensul modificării sau încetării contractului, părțile sunt ținute să își execute obligațiile contractuale întocmai și cu bună-credință. Rolul instanțelor devine esențial in concreto, pentru aprecierea îndeplinirii cerințelor mecanismului impreviziunii, pentru fiecare caz în parte[28]. În cazul în care instanța respinge cererea introdusă în baza art. 1271 Noul Cod Civil, contractul își menține forța obligatorie, în configurația stabilită inițial de părți.
Unde se aplică impreviziunea
Impreviziunea se aplică tuturor tipurilor de contracte care presupun prestații eșalonate în timp, așadar tuturor tipurilor de contracte de credit. În mecanismul ei de funcționare nu există praguri de la care se aplică soluții și praguri până la care nici nu se deschid discuțiile. În impreviziune există doar ideea de echitate și de bună-credință, în mod tradițional. Ca exemple concrete, putem spune că reechilibrarea contractelor poate fi cerută de cei care au încheiat:
- contracte de credit în programul “Prima Casă”;
- contracte de credit imobiliar, indiferent de monedă.;
- contracte de credit garantate cu bunuri mobile;
- leasinguri ș.a.
