Odată cu declanșarea pandemiei de coronavirus, România a notificat Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) cu privire la faptul că Guvernul a activat derogarea prevăzută în articolul 15 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Acest lucru permite României să ia măsurile necesare în situația de urgență în care ne găsim, măsuri care ar putea crea o limitare a drepturilor prevăzute de Convenție. Însă orice astfel de ingerință trebuie, în continuare, să fie justificată, astfel încât statul român este obligat să asigure respectarea drepturilor omului.
Conform articolului 15, „[î]n caz de […] pericol public ce amenință viaţa națiunii, orice Înaltă Parte Contractantă poate lua măsuri care derogă de la obligațiile prevăzute de prezenta Convenție, în măsura strictă în care situația o impune şi cu condiția ca aceste măsuri să nu fie în contradicție cu alte obligații care decurg din dreptul internațional”. Această derogare poate crea senzația că, de la momentul activării articolului 15 din Convenție, aceasta nu se mai aplică, ceea ce este greșit, însă.
În Convenție există o serie de drepturi care nu sunt afectate de acestă derogare:
- dreptul la viață;
- dreptul de a nu fi supus torturii, pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante;
- dreptul de a nu fi ținut în sclavie sau în stare de aservire;
- dreptul de a nu fi pedepsit fără ca pedeapsa să fie prevăzută în lege.
Există, însă, o serie de alte drepturi ce pot fi afectate pe timp de situație de urgență, cum e cazul generat de criza coronavirus. Aceste drepturi variază de la libertatea de mișcare pe teritoriul statului la dreptul la viață privată sau la dreptul la liberă exprimare, ce conține și dreptul la informație.
Esența acestei derogări nu este că statul ar putea limita fără nicio consecință drepturile prevăzute în Convenție, ci că beneficiază de o marjă largă de apreciere în ceea ce privește implementarea măsurilor. Marja de apreciere are la bază considerarea faptului că statul e cel mai bine poziționat să determine necesitățile sale și ce măsuri trebuie luate în interes public.
De aceea, ca regulă, el nu va fi sancționat atât timp cât e rezonabil cum acționează, iar Curtea nu i se va substitui, pentru a nu afecta puterea statului de a lua propriile decizii pe care le consideră necesare pentru depășirea crizei.
Ce se va analiza este dacă statul a depășit ceea ce este necesar pentru protecția intereselor publice fundamentale
Conform jurisprudenței, pentru a vedea dacă statul nu a acționat abuziv depășind ceea ce era strict necesar, Curtea va analiza următorii factori:
- dacă măsurile sunt, cu adevărat, luate pentru a remedia efectele crizei și dacă sunt folosite strict pentru motivele ce au determinat luarea lor;
- dacă derogarea de la vreun drept este limitată pe cât posibil și există argumente pentru această decizie;
- dacă s-a analizat și verificat constant necesitatea măsurii;
- dacă au existat garanții pentru a limita impactul asupra drepturilor, pe cât posibil;
- proporționalitatea măsurilor, lucru foarte important, întrucât măsuri radicale ar trebui luate doar dacă pot, cu adevărat, să ofere un beneficiu în vederea remedierii efectelor.
Prin urmare, această derogare de la CEDO nu este o oportunitate de ignorare a drepturilor omului, ci doar un instrument ce îi este acordat statului, în măsura în care acest lucru este necesar, pentru a putea să facă față crizei prin care trece, asigurându-i-se o largă marjă de apreciere în ceea ce înseamnă măsuri luate pentru stoparea efectelor negative. Dar chiar și așa, totul trebuie să fie proporțional și abuzurile trebuie evitate.
