Un divorț poate fi cea mai bună decizie pe care o ia un cuplu, iar soții (sau soțul) care doresc (dorește) să divorțeze trebuie să înțeleagă că nu orice divorț se desfășoară în același mod. În concret, Codul Civil reglementează mai multe tipuri de divorț, care implică proceduri diferite și efecte diferite.
Astfel, soții pot să divorțeze astfel:
- prin acordul soților, la cererea ambilor soți sau a unuia dintre soți acceptată de celălalt soț;
- atunci când, din cauza unor motive temeinice, raporturile dintre soți sunt grav vătămate și continuarea căsătoriei nu mai este posibilă;
- la cererea unuia dintre soți, după o separare în fapt care a durat cel puțin doi ani;
- la cererea aceluia dintre soți a cărui stare de sănătate face imposibilă continuarea căsătoriei.
Așa cum spuneam, fiecare tip de divorț are efecte diferite și implică proceduri diferite. Totuși, cea mai mare diferență, este cea dintre un divorț pronunțat din culpă și celălalte tipuri de divorț, unde culpa nu contează pentru pronunțarea divorțului.
Voi menționa mai multe despre divorțul pronunțat din culpa unuia dintre soți (sau a amândurora) și despre efectele acestuia în partea unde voi da mai multe detalii despre acest tip de divorț.
Divorțul pronunțat din culpă
Divorțul pronunțat din culpă se defășoară în fața instanței. Culpa contează în două tipuri de divorț:
- divorțul pronunțat când vătămarea raporturilor dintre soți face continuarea căsătoriei imposibilă, din cauza unor motive temeinice. În acest caz, divorțul se poate pronunța dacă instanța stabilește culpa a cel puțin unuia dintre soți.
- divorțul pronunțat din culpa exclusivă a reclamantului, în cazul separației de fapt care durează cel puțin doi ani. Totuși, dacă pârâtul este de acord cu divorțul, nu se va face mențiune despre culpa soților.
În cazul divorțului pronunțat din culpă individuală, soțul din a cărui culpă exclusivă s-a pronunțat divorțul poate fi ținut să ofere o prestație compensatorie și/sau să fie obligat la plata de despăgubiri. Scopul acestei prestații este de a compensa dezechilibrul apărut în urma divorțului, în viața soțului care nu este considerat vinovat pentru divorț. Prestația compensatorie poate fi acordată în bani, ca o sumă globală sau ca o rentă viageră, sau în natură, sub forma unui uzufruct.
Atenție! Renta viageră nu trebuie să fie acordată, neapărat, pe tot parcursul vieții soțului nevinovat. Poate fi acordată și pe o perioadă determinată.
Mai mult decât atât, în cazurile în care se constată decesul reclamantul în timpul procesului, moștenitorii acestuia pot continua procesul început în scopul admiterii acțiunii de divorț. Totuși, aceasta va fi admisă doar dacă este constatată culpa exclusivă a soțului pârât.
Motivul pentru care este posibilă continuarea acțiunii și pentru care aceasta este admisă doar dacă se constată culpa exclusivă a soțului pârât are legătură cu chestiuni de ordin succesoral. Practic, în acest caz, dacă este admisă acțiunea de divorț, căsătoria se va considera desfăcută la momentul introducerii cererii de divorț, conform Codului de procedură civilă. Astfel, pârâtul, nemaifiind considerat căsătorit cu soțul nevinovat, la moartea celui din urmă, nu îl mai poate moșteni.
Am dori sa precizăm că există un dezacord între Codul civil, care prevede că, la momentul decesului, căsătoria este desfăcută, și Codul de procedură civilă, conform căruia se consideră desfăcută mai înainte, la momentul introducerii cererii de divorț.
Însă care este procedura în privința tipurilor de divorț, unde culpa are un impact? În astfel de cazuri, divorțul se poate pronunța pe cale judiciară si procedura este după cum urmeaza: trebuie făcută o cerere de divorț și trebuie aduse anumite documente. Cererea se depune la judecătoria în circumscripția căreia se află cea din urmă locuință comună a soților.
Divorțul unde culpa soțului/soților nu are vreun impact
Divorțul prin acordul soților. Acesta se face la cererea ambilor soți sau doar a unuia, care este acceptată de către celălalt soț. Avantajul este că divorțul poate să se producă în fața unei instanțe, dar poate și să fie constatat de către ofițerul de stare civilă de la locul căsătoriei sau al ultimei locuințe comune a soților sau de către notarul public din aceleași două locuri.
În fața instanței, soții pot să beneficieze de pronunțarea divorțului de comun acord indiferent de durata căsătoriei și indiferent dacă au sau nu copii minori din căsătorie.
În fața notarului, divorțul poate fi constatat dacă soții sunt de acord, necontând dacă aceștia au copii, din sau din afara căsătoriei.
Totuși, în ambele cazuri, trebuie să existe un acord cu privire la:
- toate aspectele referitoare la numele de familie pe care să îl poarte după divorț;
- exercitarea autorității părintești de către ambii părinți;
- stabilirea locuinței copiilor după divorț;
- modalitatea de păstrare a legăturilor personale între părintele separat și fiecare copil;
- stabilirea contribuției părinților la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și la cheltuielile de pregătire profesională a copiilor.
În schimb, în fața ofițerului de stare civilă, nu se poate desface căsătoria dacă există copii minori.
În cazul procedurii în fața notarului sau ofițerului de stare civilă, se va da un termen de reflecție de 30 de zile. La expirarea acestui termen, se va finaliza procesul de divorț.
Divorț la cererea soțului a cărui stare de sănătate face imposibilă continuarea căsătoriei. În acest caz, nu se face mențiune despre culpa soților.
Procedura se desfășoară în fața instanței, aceasta administrând probe cu privire la existența bolii și starea sănătății soțului bolnav.
