(1) Hotararile definitive pronuntate in cauzele in care Curtea Europeana a Drepturilor Omului a constatat o incalcare a drepturilor sau libertatilor fundamentale ori a dispus scoaterea cauzei de pe rol, ca urmare a solutionarii amiabile a litigiului dintre stat si reclamanti, pot fi supuse revizuirii, daca vreuna dintre consecintele grave ale incalcarii Conventiei pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale si a protocoalelor aditionale la aceasta continua sa se produca si nu poate fi remediata decat prin revizuirea hotararii pronuntate.
(2) Pot cere revizuirea:
a) persoana al carei drept a fost incalcat;
b) membrii de familie ai condamnatului, chiar si dupa moartea acestuia, numai daca cererea este formulata in favoarea condamnatului;
c) procurorul.
(3) Cererea de revizuire se introduce la instanta care a pronuntat hotararea a carei revizuire se cere.
(4) Cererea de revizuire se poate face cel mai tarziu in termen de 3 luni de la data publicarii in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, a hotararii definitive pronuntate de Curtea Europeana a Drepturilor Omului.
(5) Dupa sesizare, instanta poate dispune, din oficiu, la propunerea procurorului sau la cererea partii, suspendarea executarii hotararii atacate. Dispozitiile art. 460 alin. (1) si (3) se aplica in mod corespunzator.
(6) Participarea procurorului este obligatorie.
(7) La judecarea cererii de revizuire, partile se citeaza. Partea aflata in stare de detinere este adusa la judecata.
(8) Atunci cand partile sunt prezente la judecarea cererii de revizuire, instanta asculta si concluziile acestora.
(9) Instanta examineaza cererea in baza actelor dosarului si se pronunta prin decizie.
(10) Instanta respinge cererea in cazul in care constata ca este tardiva, inadmisibila sau nefondata.
(11) Atunci cand instanta constata ca cererea este fondata:
a) desfiinteaza, in parte, hotararea atacata sub aspectul dreptului incalcat si, rejudecand cauza, cu aplicarea dispozitiilor sectiunii 1 a cap. V din titlul III al partii speciale, inlatura consecintele incalcarii dreptului;
b) desfiinteaza hotararea si, cand este necesara administrarea de probe, dispune rejudecarea de catre instanta in fata careia s-a produs incalcarea dreptului, aplicandu-se dispozitiile sectiunii 1 a cap. V din titlul III al partii speciale.
(12) Hotararea pronuntata este supusa cailor de atac prevazute de lege pentru hotararea revizuita.
Dezlegare chestiune de drept. Calea de atac în urma desfiinţării deciziei date în recurs, în procedura revizuirii în cazul hotărârilor CEDO, în condiţiile în care cauza a parcurs trei grade de jurisdicţie
Nu se poate cere revizuirea unei hotarari definitive invocandu-se hotarari pronuntate de Curtea Europeana impotriva altor state in cauze similare sau ca urmare a constatarii existentei unei incalcari a Conventiei europene printr-o reglementare din dreptul intern a statului condamnat identica cu reglementarea romaneasca, chiar daca cererea persoanei vatamate impotriva statului roman a fost declarata admisibila, dar nu a fost judecata definitiv. [M. Udroiu, Procedura penala. Partea speciala. Noul Cod de procedura penala, Editura C.H. Beck, Bucuresti 2015, p. 337]
Cazul de revizuire analizat este dublu condiţionat şi presupune:
– existenţa unei hotărâri definitive a Curţii Europene a Drepturilor Omului prin care să se fi constatat o încălcare a drepturilor sau libertăţilor fundamentale ori să se fi dispus scoaterea cauzei de pe rol, ca urmare a soluţionării amiabile a litigiului dintre stat şi reclamanţi;
– vreuna dintre consecinţele grave ale încălcării Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale şi a protocoalelor adiţionale Ia aceasta să continue să se producă şi să nu poată fi remediată decât prin revizuirea hotărârii pronunţate.
Această cerere de revizuire poate fi formulată de persoana al cărei drept a fost încălcat (art. 465 alin. 2 lit. a C. proc. pen.), care a avut calitatea de parte atât în cauza împotriva statului român soluţionată prin hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului, cât şi în cauza soluţionată prin hotărârea instanţei române. [ICCJ, Secţia penală, Decizia nr. 3076 din 2 decembrie 2014, www.scj.ro]
”Instanţa care a pronunţat hotărârea a cărei revizuire se cere”, prevăzută în dispoziţiile art. 465 alin. (3) C. proc. pen. ca instanţă căreia îi aparţine competenţa de judecată a cererii de revizuire în cazul hotărârilor Curţii Europene a Drepturilor Omului, este instanţa în faţa căreia s-a produs încălcarea ori pretinsa încălcare a drepturilor sau libertăţilor fundamentale, chiar dacă hotărârea ce formează obiectul cererii de revizuire pronunţată de această instanţă a fost supusă controlului judiciar exercitat de instanţa ierarhic superioară.
În consecinţă, dacă sub imperiul Codului de procedură penală anterior instanţa de apel reprezintă instanţa în faţa căreia s-a produs încălcarea ori pretinsa încălcare a drepturilor sau libertăţilor fundamentale, competenţa de judecată a cererii de revizuire în cazul hotărârilor Curţii Europene a Drepturilor Omului îi aparţine acestei instanţe, indiferent dacă în cauză instanţa de recurs s-a pronunţat în ultimă instanţă. [ICCJ, Secţia penală, Decizia nr. 3077 din 2 decembrie 2014, www.scj.ro]
Chiar dacă printr-o hotărâre CEDO s-a luat act de soluţionarea amiabilă a litigiului dintre stat şi reclamant, cererea de revizuire nu poate fi admisă în situaţia în care consecinţele grave ale încălcării Convenţiei şi a protocoalelor adiţionale la aceasta nu mai continuă să se producă şi în prezent, ca urmare a reabilitării de drept a petentului.[Curtea de Apel Târgu-Mureș, Decizia penală nr. 383A/2016, portal.just.ro]
Încălcarea art. 6 par. 1 din Convenție ce reiese din durata excesivă a procedurii. CEDO nu este instanță superioară instanțelor române iar faptul că procesul a durat mult nu semnifică că apelantul este nevinovat, cele două concepte fiind diferite. În mod corect, prima instanță a constatat că nu se invocă o încălcare care să facă decizia evocată anulabilă, respectiv că nu s-a dat o hotărâre CEDO care să examineze în vreun fel problema fondului, iar pentru durata procesului s-a acordat deja de către curte o compensație.
Așadar, instanța de control judiciar constată că orice alte discuții pe fondul cauzei sunt inutile, reexaminarea cauzei inițiale nu este posibilă în acest context deoarece nu s-a pronunțat o hotărâre CEDO care să permită desființarea deciziei de condamnare. [Curtea de Apel Cluj, Decizia penală nr. 535/A/2016, www.rolii.ro]
În ceea ce privește revizuirea în cazul hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului, legiuitorul a stabilit un termen maxim de introducere a cererii, și anume cel mai târziu în termen de 3 luni de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a hotărârii definitive pronunțate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, însă instanța apreciază că având în vedere că o hotărâre CEDO constată încălcări ale drepturilor și libertăților omului ale căror efecte negative continuă, nimic nu împiedică introducerea unei asemenea cereri de îndată ce aceasta a fost comunicată părții, așteptarea până la data publicării putând cauza urmări mai grave și datorită prelungirii în timp a încălcării drepturilor și libertăților părții. Instanța consideră introducerea cererii înainte ca ea să fie publicată în Monitorul Oficial al României ca fiind conformă cu prevederile legale în materie. [Curtea de Apel Cluj, Decizia penală nr. 535/A/2016, www.rolii.ro]
Potrivit dispozițiilor Codului de procedură penală, admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora conform dispozițiilor legii procesual-penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.
Așadar, în cauza de față, în lipsa publicării deciziei Curții EDO în Monitorul Oficial (condiție impusă de lege), revizuenții au promovat o cale de atac inadmisibilă la acest moment, întrucât inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces exercită o cale de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală, iar recunoașterea admisibilității unei astfel de căi de atac, în lipsa îndeplinirii condițiilor legale, ar constitui o încălcare a principiului legalității, ceea ce nu este admisibil în ordinea de drept.
Cererile de revizuire nu se vor respinge ca nefondate, astfel cum a solicitat reprezentantul Ministerului Public, întrucât nepublicarea deciziei Curții EDO în Monitorul Oficial reprezintă o condiție de admisibilitate a cererii de revizuire, nevizând fondul cererilor (care implică o analiză pe fond a condițiilor impuse de art. 465 alin. 1 C.p.p.). [Curtea de Apel București, Secția a II-a penală, Decizia nr. 255/2016, www.rolii.ro]
