Legislația noastră admite ca în virtutea unei contribuții mai mari a unuia dintre soți la dobândirea și conservarea bunurilor comune acestuia să i se stabilească și o cotă-parte mai mare la partajarea acestor bunuri, însă această cotă majorată trebuie stabilită în raport de întreaga masă partajabilă, iar nu în raport cu o anumită categorie de bunuri, soluție ce contravine principiului unității patrimoniului comun al soților. În cuprinsul dispozițiilor art. 357 din codul civil se prevede că în cadrul lichidării comunității, fiecare dintre soți preia bunurile sale proprii, după care se va proceda la partajul bunurilor comune și la regularizarea datoriilor. În acest scop, se determină mai întâi cota – parte ce revine fiecărui soț, pe baza contribuției sale atât la dobândirea bunurilor comune, cât și la îndeplinirea obligațiilor comune. Până la proba contrară, se prezumă că soții au avut o contribuție egală. Aprecierea unor contribuții diferențiate trebuie să se întemeieze pe probe convingătoare, din care această situație să rezulte neîndoielnic. (Judecătoria Craiova, Sentința civilă nr. 8217/2015)
Pentru aprecierea contribuţiei soţilor la dobândirea bunurilor comune, instanţele de judecată nu trebuie să pornească de la premiza contribuţiei egale a soţilor la dobândirea bunurilor comune, ci trebuie să administreze probe pentru lămurirea acestui aspect, o cotă egală urmând a se stabili doar atunci când nu există elemente din care să rezulte o contribuţie diferită.
Contribuţia se stabileşte nu numai in functie de aportul de ordin material al soţilor, ci şi in functie de munca prestată în gospodărie şi pentru creşterea copiilor, se ţine seama de orice alte imprejurări de natură să contribuie la determinarea corectă şi echitabilă a participării soţilor la patrimoniul comun, cum ar fi: ajutorul primit din partea părinţilor la asigurarea locuinţei şi a intreţinerii gospodăriei soţilor, de imprejurarea dacă unul dintre soţi s-a sustras de la prestarea unei munci folositoare, ori că a irosit o parte din bunurile comune, de inegalitatea veniturilor soţilor, contribuţia fiecărui soţ la lichidarea sau reducerea pasivului comunitar, sumele de bani pe care unul din soţi le-a cheltuit cu întretinerea copiilor săi, sau dacă soţul a contribuit la întreţinerea copilului celuilalt soţ şi orice alte asemenea imprejurari. (Tribunalul Olt, Decizia civilă nr. 465/12 mai 2016)
Aceste cote de contribuție se determina in funcție de aportul de ordin material la achiziționarea bunurilor comune – indicate de nivelul veniturilor fiecăruia dintre soți, dar si pentru conservarea acestora, precum si munca prestata in gospodărie si cea depusa pentru creșterea copiilor. Se tine seama de orice alte împrejurări de natura sa evidențieze contribuția sporita a unuia dintre soți sau o contribuție mai scăzuta a altuia. (Judecătoria Constanța, Sentința civilă nr. 886/2016)
Stabilirea cotelor de contribuție la dobândirea bunurilor comune se realizează pornind exclusiv de la aportul efectiv al soților, fără a lua în considerare contribuția terților. (Tribunalul Călărași, Decizia civilă nr. 825/2015)
Dacă un soț contribuie numai cu o parte din veniturile sale din muncă la dobândirea bunurilor comune, cota lui în aceste bunuri se determină potrivit acestei contribuții, fără a se considera că cealaltă parte a veniturilor din muncă, cheltuită în scopuri personale, se include în masa bunurilor comune. (Tribunalul Buzau, Decizia civila nr. 599/2014)
Aceste cote de contribuţie se determină nu numai în funcţie de aportul de ordin material la achiziţionarea bunurilor comune – indicat de veniturile fiecăruia dintre soţi, ci în funcţie de totalitatea mijloacelor materiale folosite pentru funcționarea familiei. (Tribunalul Galați, Secţia civilă, Decizia nr. 494 din 17 iunie 2015)
Atât sub incidența Codului familiei, cât și a noului Cod civil (art.357), doctrina și jurisprudența au apreciat unanim faptul că stabilirea cotelor de contribuție ale soților la dobândirea bunurilor comune se realizează prin raportare la totalitatea bunurilor comune, ca o masă patrimonială, și nu pentru bunuri privite izolat, individual determinate.
Împrejurarea că partajul se efectuează integral de către instanță pentru un singur bun imobil, pentru celelalte părțile încheind tranzacție, nu este de natură să atragă abaterea de la regula enunțată câtă vreme instanța a fost sesizată cu privire la o masă partajabilă mult mai amplă. (…) Din moment ce soții au dobândit cu titlu de bunuri comune atât mobile, cât și imobile, cota de contribuție se raportează la toate aceste bunuri, în vederea partajării cărora de altfel au sesizat instanța. Considerentele și soluția judecătorului fondului ar fi fost valabile în ipoteza în care părțile ar fi sesizat instanța exclusiv cu cererea de partajare a apartamentului, drept unic bun existent în comunitate.” (Tribunalul Călărași, Decizia civilă nr.825/2015)
