ÎCCJ a decis în RIL: Apelurile în cazurile de contestații la executare se judecă la secțiile civile ale Tribunalelor. Este vorba de executările pornite în baza Codului de procedură fiscală.
Problema a ajuns în atenția Înaltei Curți după ce secțiile civile declinau apelurile la secțiile de contencios administrativ și fiscal, iar acestea declinau invers.
În ședința din 3 iunie 2019, prin Decizia nr. 18 în dosarul nr. 489/1/2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul competent să judece recursul în interesul legii a soluționat recurs în interesul legii privind apelurile împotriva sentințelor privind contestații la executare.
Citiți și:
- ICCJ s-a pronuntat: O firmă nu poate formula o cerere de executare silită pentru o altă firmă
- 5 Motive de contestare a executării silite abuzive inițiate de recuperatorii de creanțe
- Executare silită. Poprire. Stabilirea instanței competente
Decizia nr.18 în dosarul nr.489/1/2019:
”Admite recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Constanţa şi, în consecinţă, stabileşte că:
În interpretarea şi aplicarea unitară a prevederilor art. 714 şi art. 95 din Codul de procedură civilă, secţiile civile ale tribunalelor sunt competente funcţional să soluţioneze apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de judecătorii asupra contestaţiilor formulate împotriva executărilor silite pornite în temeiul dispoziţiilor art. 260 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare.
Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 3 iunie 2019.”
O chestiune similară se întâmplă cu apelurile în cazul contestațiilor la executările pornite de firmele de recuperări creanțe, doar că acestea sunt declinate către Tribunalul Specializat.
Executarea silită pornită în baza deciziilor de impunere primite de către contribuabili poate fi contestată și executarea ANAF anulată, dacă se desfășoră în mod ilegal.
Până la apariția acestei decizii în RIL, instanțele declinau aceste decizii de la o sectie la alta a Tribunalelor, ceea ce prelungea nejustificat rezolvarea contestației la executare și deblocarea conturilor celor executați silit.
