În această perioadă de pandemie cu COVID-19, tot mai multe firme încep să aibă dificultăți serioase in a-și executa obligațiile contractuale pe care le au. Există 3 mecanisme ce pot fi invocate pentru a le ajuta să explice neexecutarea sau să obțină o ajustare care să facă situația mai tolerabilă.
1. Certificate de stare de urgență obținute de la stat
Ministerul Exonomiei acordă aceste certificate are pot fi solicitate de către companiile care au afectată activitatea comercială. Astfel, cu acest certificat, o firmă ar putea să demonstreze că nu a putut să-și execute obligațiile, din cauza stării de urgență.
Certificatele de stare de urgență nu se emit în mod automat, ci doar în baza unor documente justificative, prin care firmele să arate cum le este afectată activitatea. De asemenea, obținerea certificatului nu exculpă debitorul în mod automat de la executarea obligației.
2. Impreviziunea
Esența impreviziunii e că, prin raportare la momentul încheierii contractului (să zicem anul trecut, când criza coronavirus nu era previzibilă), apare o schimbare excepțională a circumstanțelor (imprevizibilă la momentul încheierii contractului), până la momentul executării, ce face acea executare excesiv de oneroasă pentru partea obligată.
Efectele sunt că poate fi obținută adaptarea contractului sau, în situații excepționale, chiar încetarea acestuia.
3. Forța majoră
Ca urmare a pandemiei de OVID-19, lumea se întreabă dacă poate scăpa de executarea unor obligații, invocând forța majoră. Indiferent de cât de dificilă ar fi îndeplinirea obligațiilor, forța majoră nu este soluția potrivită pentru persoanele care se află în dificultate de executare.
Forța majoră trebuie să determine imposibilitatea executării, din cauza unui eveniment imprevizibil, invincibil, inevitabil și extern (părților). Pandemia cu COVID-19 îndeplinește anumite condiții si anume, este un eveniment extern și imprevizibil, dar nu toate părțile sunt afectate la fel.
O soluție ar fi obținerea unui certificat de forță majoră de la camerele de comerț din România. Acestea nu este gratuit si este necesar ca părțile să pună la îndemâna entităților menționate anterior un contract ce conține o clauză de forță majoră.
Vestea bună pentru părți, în acestă pandemie, este că discutăm de existența unor mecanisme ce le ajută să justifice neexecutarea obligațiilor contractuale.
Vestea proastă este că simpla existență a problemei nu este suficientă pentru a determina acceptarea unei justificări, ci trebuie arătat că, în situația concretă, partea s-a încadrat pe condițiile impuse de instituțiile menționate aici. Până la urmă, discutăm de excepții de la îndeplinirea obligațiilor și orice excepție trebuie justificată temeinic.
