Odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 1/2017 s-a dispus abrogarea Ordonanţei de urgenţă nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule.
Urmare a acestei abrogări, pe mai multe site-uri a apărut informaţia cu privire la faptul că taxa privind timbrul de mediu nu va mai fi restituită pe cale administrativă, deoarece prin abrogarea Ordonanţei de urgenţă nr. 9/2013, nu înseamnă doar eliminarea timbrului de mediu, ci şi a regulilor de bază privind restituirea pe cale administrativă a acestei taxei, informaţie care a fost confirmată de reprezentanţii Ministerului Mediului.
În cele ce urmează vom încerca să clarificăm unele aspecte în ceea ce priveşte restituirea taxei auto după intrarea în vigoare a Legii nr. 1/2017, dar pentru a înţelege mai bine cum şi care sunt regulile de restituire a taxei auto, va trebui să facem distincţia între: restituirea taxei auto obţinută printr-o hotărâre judecătorească şi restituirea taxei auto pe cale administrativă.
Cu privire la restituirea taxei auto pe cale judecătorească, trebuie de asemenea să facem distincţia între: hotărârile judecătoreşti rămase definitive înainte de data de 31 decembrie 2015 şi hotărârile judecătoreşti rămase definitive după data de 31 decembrie 2015. Astfel :
I. Restituirea taxei de poluare în baza unei hotărâri judecătoreşti definitive obţinute înainte de 31 decembrie 2015
Cu privire la cererile de restituire a taxei de poluare în baza unei hotărâri judecătoreşti obţinute până la 31 decembrie 2015, prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2014 s-a stabilit la art. XV următoarele : „(1) Plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătoreşti având ca obiect restituirea taxei pe poluare pentru autovehicule şi a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, dobânzile calculate până la data plăţii integrale şi cheltuielile de judecată, precum şi alte sume stabilite de instanţele judecătoreşti, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2015, se va realiza pe parcursul a 5 ani calendaristici, prin plata în fiecare an a 20% din valoarea acestora.
(2) Cererile de restituire ale contribuabililor prevăzuţi la alin. (1) se soluţionează, conform prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în termen de 45 de zile de la înregistrare, iar plata tranşelor anuale se efectuează conform graficului stabilit de autoritatea obligată prin hotărâre judecătorească să efectueze restituirea, respectiv Agenţia Naţională de Administrare Fiscală prin organele fiscale competente sau Administraţia Fondului pentru Mediu, după caz.”
Prevederile arătate mai sus sunt în continuare în vigoare şi ne arată fără niciun dubiu faptul că, în momentul de faţă, persoanele care au obţinut hotărâri judecătoreşti de restituire a taxei auto vor primi sumele stabilite, eşalonat în termen de 5 ani, în condiţiile stabilite de OUG nr. 8/2014, dar această restituire de taxă este supusă termenului de prescripţie de 5 ani de la momentul rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti, termen care începe să curgă: „de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naştere dreptul la restituire.” (Ordinul nr. 1899/2004)
Trebuie să menţionăm aici că CJUE a pronunțat, pe 30 iunie 2016, o hotărâre preliminară în cauzele C-200/14 Câmpean și C-288/14 Ciup se constată că rambursarea eșalonată a taxei auto de către guvernul României, pe motiv de insuficiență a fondurilor bugetare, încalcă trei principii ale jurisprudenței europene, şi anume :
1. Principiul cooperării loiale;
2. Principiul echivalenței;
3. Principiul efectivității.
II. Restituirea taxei de poluare în baza unei hotărâri judecătoreşti definitive obţinute după data de 31 decembrie 2015
În ceea ce priveşte cererile de restituire a taxei auto în baza unei hotărâri judecătoreşti definitive obţinute după data de 31 decembrie 2015, procedura de restituire aplicabilă în momentul de faţă este cea prevăzută de Ordinul nr. 1899/2004 şi art. 168 din Codul de procedură fiscală 2015.
În opinia noastră, restituirea taxei auto obţinută în baza unei hotărâri judecătoreşti rămasă definitivă după data de 31 decembrie 2015 trebuie să se facă integral, deoarece, prin intrarea în vigoare a Legii nr. 1/2017, a fost abrogată Ordonanţa nr. 9/2013, iar Ordinul comun al Ministerului Mediului, Apelor şi Pădurilor şi al Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 682/1154 din 7 aprilie 2016, care a fost dat în baza art. 7, 8 şi 9 din OUG nr. 9/2013, nu mai poate produce efecte juridice.
În mod întemeiat considerăm că restituirea taxei de poluare obţinute în baza unei hotărâri judecătoreşti rămasă definitivă după data de 31 decembrie 2015 urmează procedurile stabilite de Ordinul nr. 1899/2004 şi ale Codului de procedură fiscală 2015, restituirea urmând a fi făcută prin plata integrală şi nu eşalonată pe o perioadă de 5 ani.
III. În ceea ce priveşte restituirea taxei auto pe cale administrativă arătăm următoarele:
Procedura de restituire a taxei de poluare pe cale administrativă şi judecătorească a fost stabilită prin Ordinul comun al Ministerului Mediului, Apelor şi Pădurilor şi al Agenției Naționale de Administrare Fiscală al nr. 682/1154 din 7 aprilie 2016 care a fost dat în baza art. 7, 8 şi 9 din OUG nr. 9/2013, iar restituirea se făcea în termenul stabilit de art. 12 alin. (2) al acestui act normativ, adică în 5 ani calendaristici, în tranșe anuale reprezentând 20% din valoarea creanţei.
Abrogarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule prin Legea nr. 1/2017 a însemnat nu numai eliminarea timbrului de mediu, ci și a regulilor de bază pentru restituirea pe cale administrativă a vechilor taxe auto, deoarece Ordinul comun al Ministerului Mediului, Apelor şi Pădurilor şi al Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 682/1154 din 7 aprilie 2016, a fost dat în baza art. 7, 8 şi 9 din OUG nr. 9/2013, şi astfel taxa auto nu mai poate fi făcută pe cale administrativă, deoarece cele două acte normative nu mai poate produce efecte juridice.
Chiar dacă restituirea pe cale adminstrativă a taxei de poluare la acest moment nu mai poate fi făcută pe cale administrativă odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 1/2017 care abrogă OUG nr. 9/2013, acest lucru nu însemnă că cei care au plătit această taxă auto nu mai pot să o solicite în continuare pe cale judecătorească, deoarece această taxă auto care a fost stabilită prin mai multe acte normative, OUG nr. 50/2008, Legea nr. 9/2012, cât şi prevederile OUG nr. 9/2013, a încălcat întotdeauna dispoziţiile art. 110 TFUE (Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene).
Curtea de Justiţie a Uniunii Europene (CJUE) a statuat în mai multe cauze, cum ar fi, cauza Tatu vs România (C-402/2009), cauza Campean, Ciocoiu vs România (C-97/2013, C-214/2013) că : „Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim de impozitare precum cel instituit, apoi circumscris de reglementarea naţională în discuţie în litigiile principale, prin care un stat membru aplică autovehiculelor o taxă pe poluare care este astfel stabilită încât descurajează punerea în circulaţie, în acest stat membru, a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeaşi vechime şi aceeaşi uzură de pe piaţa naţională.”
Ultima decizie a Curţii Justiţie a Uniunii Europene datează din 09 iunie 2016 în cauza Budişan vs România (C‑586/14), iar curtea declară că :
“Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că :
– nu se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe autovehicule care se aplică autovehiculelor rulate importate cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru și autovehiculelor deja înmatriculate în statul membru respectiv cu ocazia primei transcrieri în același stat a dreptului de proprietate asupra acestora din urmă;
– se opune ca statul membru respectiv să scutească de această taxă autovehiculele deja înmatriculate pentru care a fost plătită, dar nu a fost restituită o taxă în vigoare anterior declarată incompatibilă cu dreptul Uniunii.”
