Tribunalul Bacău a sesizat ÎCCJ în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile vizând dezlegarea următoarei chestiuni de drept: ”Dacă dispoziţiile art 3.1.1 lit c din Norma de Metrologie Legală nr 021-05 din 23.11.2005 aprobată prin Ordinul nr. 301 din 23 noiembrie 2005 trebuie interpretate că se aplică la momentul constatării contravenţiei în urma măsurării vitezei de către operatorul radar /instanţa de judecată în cursul soluţionării plângerii contravenţionale ori se aplică doar la momentul verificării şi omologării aparatului radar de către serviciul de metrologie legală.”
Cu privire la această chestiune, au fost exprimate două opinii. Într-o opinie, s-a apreciat că eroarea tolerată a aparatelor radar prezintă relevanță doar pentru verificarea metrologică, iar după această verificare, eroarea nu se mai ia în calcul la fiecare viteză înregistrată. Prin urmare, viteza măsurată de aparatul radar, este viteza legală stabilită, fără a se aplica marja de eroare.
Într-o altă opinie, s-a considerat că eroarea maximă tolerată prevăzută de norma de metrologie legală se aplică de agentul constatator la momentul constatării contravenţiei şi încheierii procesului verbal, iar în caz de neconformare de instanţa investită cu soluţionarea plângerii contravenţionale;
Opinia completului de judecată care a formulat sesizarea este în sensul că marja de eroare este avută în vedere la validarea metrologică a aparatului radar, iar nu la determinarea vitezei într-un caz concret și la încadrarea juridică a faptei contravenționale, astfel că agentul constatator nu are temei juridic de a interveni în valoarea înregistrată și nici instanța de judecată.
Termenul de soluționare a sesizării este 26 iunie 2017.
