Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât că în materia competenței teritoriale, regula de drept comun este înscrisă în dispozițiile art. 107 alin. (1) Cod procedură civilă, potrivit cărora cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu dispune astfel. În speță, instanța supremă, având de soluționat un conflict negativ de competență teritorială între două judecătorii, față de obiectul cererii de chemare în judecată (recuperarea unor cheltuieli de judecată pe cale separată – s.n.), respectiv acțiune în răspundere delictuală, a reținut că nu îi sunt incidente numai dispozițiile art. 107 Cod procedură civilă, care reglementează regula generală de competență teritorială, ci și prevederile art. 113 alin. (1) pct. 9 Cod procedură civilă.
Astfel, prin art. 113 Cod procedură civilă este stabilită o competență teritorială alternativă, în alin. (1) pct. 9 stipulându-se că, în afară de instanțele prevăzute la art. 107-112, mai este competentă instanța în a cărei circumscripție s-a săvârșit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul pentru cererile privind obligațiile izvorâte dintr-o asemenea faptă.
Se observă însă că, în speță, pentru soluționarea cererii cu care a fost învestită instanța de judecată – acțiune în răspundere delictuală – nu a fost instituită o competență teritorială exclusivă, ci în temeiul dispozițiilor art. 113 alin. (1) pct. 9 Cod procedură civilă, o competență alternativă.
În cauză sunt incidente și prevederile cuprinse în art. 116 Cod procedură civilă, potrivit cărora reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente.
Prin urmare, potrivit dispozițiilor Codului de procedură civilă menționate anterior, în materia răspunderii civile delictuale sunt competente, din punct de vedere teritorial, mai multe instanțe, alegerea între acestea revenind reclamantului.
Așadar, în toate cazurile de competență teritorială alternativă, reclamantul este cel care face alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente, iar prin opțiunea justificată legal de dispozițiile art. 116 Cod procedură civilă stabilește pe deplin competența teritorială a instanței.
Prin depunerea cererii de chemare în judecată la…(judecătoria în a cărei circumscripție s-a săvârșit fapta ilicită – s.n.), reclamanta a învestit în mod legal această instanță, fixând în mod definitiv competența în favoarea acesteia, iar opțiunea acesteia nu poate fi contestată nici de către pârât, nici de către instanță. Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) Cod procedură civilă, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea judecătoriei sesizată de reclamant. [Precizăm că instanța sesizată de reclamant a considerat că, în raport de domiciliul pârâtului, într-o acțiune având ca obiect recuperare de cheltuieli pe cale separată, competența teritorială aparține instanței de la domiciliul pârâtului.
