Aparatele de măsurare a vitezei autovehiculelor sunt utilizate conform NML 021-05 și Metodologiei privind modul de utilizare a echipamentelor fixe și mobile de măsurare a vitezei de deplasare a autovehiculelor de tip „Python II”, „Speedophot” și „Gatso”, aprobată prin Dispoziția I.G.P.R. nr. 36/2010.
Este important să cunoaștem următoarele aspecte:
– ar trebui să se utilizeze un model specific de proces-verbal prevăzut în anexa 1 a Regulamentului de aplicare a Codului rutier în care trebuie menționate expres datele de identificare ale aparatului cu care s-a făcut înregistrarea. Dacă se utilizează modelul „clasic” de proces-verbal, trebuie ca agentul constatator să indice fie datele de identificare ale aparatului radar, fie numărul autoturismului poliției pe care era montat aparatul radar pentru ca, în instanță, să se poate verifica dacă aparatul radar era omologat și verificat metrologic. De asemenea, trebuie indicat locul contravenției;
– în fotografii trebuie să se vadă numărul de înmatriculare al acestuia.
Potrivit NML 021-05, la aparatele de măsurarea a vitezei autovehiculelor se aplică o marjă de toleranță. Mai concret, se aplică o eroare de ± 3% din valoarea înregistrată de aparatul radar la viteze de peste 100 km/h și ± 3 km/h la viteze de sub 100 km/h în cazul în care aparatul radar este montat pe un autoturism al poliției care staționează. În cazul în care aparatul radar este montat pe un autoturism al poliției în mișcare, eroarea tolerată este ± 4 km/h la viteze de până la 100 km/h, iar la viteze de peste 100 km/h, eroarea tolerată este de ± 4% din valoarea înregistrată de aparatul radar.
