”În ceea ce priveşte cererea reclamantei de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces, chiar dacă art. 453 C.proc.civ. dă dreptul părţii ce a avut câştig de cauză să solicite obligarea părţii adverse la plata cheltuielilor de judecată suportate (aceasta fiind îndrituită să le pretindă în cadrul respectivului dosar sau pe cale separată), partea care a căzut în pretenţii nu poate fi obligată, de regulă, şi la plata cheltuielilor solicitate cu acelaşi titlu şi efectuate cu ocazia introducerii, pe cale separată, a cererii de chemare în judecată având ca obiect sumele avansate iniţial.
Astfel, cheltuielile suportate cu această din urmă cerere nu se mai datorează culpei părţii ce a pierdut procesul, fiind, din contră, expresia libertăţii de alegere a căii de recuperare a cheltuielilor de judecată iniţiale. Or, dacă legea conferă părţii care a avut câştig de cauză dreptul de alegere a modalităţii de a solicita cheltuielile avansate, nu înseamnă că instituie şi obligaţia părţii adverse de a suporta cheltuieli de judecată pe care nu le-a determinat, prin atitudinea sa culpabilă (a se vedea, în acelaşi sens, şi sentinţa civilă nr. 6898/21.05.2009, pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti).
Deşi reclamanta a solicitat în procesul primar, în faza de recurs, obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, iar Curtea de Apel a omis să se pronunţe asupra acestui capăt de cerere, pârâtul nu ar putea fi ţinut, în principiu, nici în această ipoteză la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de cel de-al doilea dosar, câtă vreme omisiunea este imputabilă în mod exclusiv instanţei de judecată. Această opinie este împărtăşită şi de către legiuitor, care, acordând petentului posibilitatea de a cere completarea hotărârii (art. 444 C.proc.civ.), statuează că, dacă cererea de completare ar fi admisă, cheltuielile făcute de parte în cea din urmă cerere ar fi suportate de stat, din fondul constituit potrivit legii (art. 447 C.proc.civ.), iar nu de către partea adversă.” (Judecătoria Orșova, Sentința civilă nr.2040/2015, definitivă prin respingerea apelului ca nefondat, portal.just.ro)
