(1) La desfacerea casatoriei prin divort, sotii pot conveni sa pastreze numele purtat in timpul casatoriei. Instanta ia act de aceasta intelegere prin hotararea de divort.
(2) Pentru motive temeinice, justificate de interesul unuia dintre soti sau de interesul superior al copilului, instanta poate sa incuviinteze ca sotii sa pastreze numele purtat in timpul casatoriei, chiar in lipsa unei intelegeri intre ei.
(3) Daca nu a intervenit o intelegere sau daca instanta nu a dat incuviintarea, fiecare dintre fostii soti poarta numele dinaintea casatoriei.
Pentru a se aprecia ca exista motive temeinice, este suficient ca sotul care solicita pastrarea numelui de familie dobandit cu ocazia casatoriei sa invoce fie un interes moral, fie un interes material, fie ambele interese, coroborate. (…) Este necesar insa ca partea care invoca un astfel de interes sa motiveze si vatamarea pe care ar suferi-o in situatia in care si-ar schimba numele dobandit prin casatorie.[P. Neculae, D. Popa, R. Cirlig, Desfacerea casatoriei prin divort, Editura Universul Juridic, Bucuresti 2014, p. 47]
Prejudiciul generat de revenirea la numele avut anterior casatoriei poate rezulta din faptul ca sotul a devenit cunoscut in viata profesionala cu numele din casatorie, mai ales in cazul artistilor si a celor care exercita profesii liberale. [P. Neculae, D. Popa, R. Cirlig, Desfacerea casatoriei prin divort, Editura Universul Juridic, Bucuresti 2014, p. 48]
Prin notiunea de “motive temeinice” se intelege orice interes care ar fi vatamat prin schimbarea numelui purtat de sot in timpul casatoriei, interes care poate fi nu numai moral ci si material. Au fost considerate motive temeinice faptul ca sotul este cunoscut in lumea literara, stiintifica, artistica, a obtinut diplome, atestate pe numele pe care doreste sa-l pastreze, a fost invitat pe acest nume si a participat la diferite congrese in tara si strainatate, a publicat lucrari sau este cunoscut pentru activitatea de cercetare desfasurata prin publicarea de studii in reviste de specialitate. In schimb, simplul fapt ca sotul a purtat timp indelungat numele celuilalt sot si ca figureaza cu acest nume in toate actele nu justifica incuviintarea pastrarii numelui. Tot astfel, faptul de a fi prezentat oral, in fata unui auditoriu, o serie de comunicari stiintifice nu constituie o consacrare stiintifica de felul aceleia care intervine prin publicarea unor studii sau cercetari de specialitate, astfel ca nicio asemenea imprejurare nu constituieun motiv temeinic care sa justifice incuviintarea purtarii numelui dobandit prin casatorie. [G.C. Frentiu, D.L. Baldean, Noul Cod de procedura civila comentat si adnotat, Editura Hamangiu 2013, p. 1281]
În conditiile în care legiuitorul nu a prevazut în textul normativ care sunt aceste motive temeinice si nici criteriile ce trebuie avute în vedere la stabilirea lor, sarcina identificarii acestora revine instantei de judecata, iar acest lucru nu se poate face decât pornind de la situatia de exceptie prevazuta de text si de la probele administrate de parti.
Fiind o exceptie de la regula revenirii sotilor la numele purtat anterior desfacerii casatoriei prin divort, aceasta este de strica interpretare si aplicare, iar motivele ce pot justifica aplicarea ei trebuie sa fie temeinice, în sensul ca, daca instanta nu încuviinteaza pastrarea numelui se produce sotului în cauza o vatamare grava. Faptul ca recurenta pârâta este angajata cu contract de munca pe perioada nedeterminata într-o functie de decizie si figureaza în fisa cu specimene de semnatura nu reprezinta un motiv temeinic, care sa justifice, încuviintarea pastrarii de catre aceasta a numelui dobândit prin casatorie, cum în mod corect a apreciat si instanta de apel.
Aceasta deoarece legea permite schimbarea specimenului de semnatura, iar o astfel de schimbare nu produce recurentei intimate un prejudiciu moral, singurul în masura sa justifice pastrarea numelui dobândit prin casatorie, fara acordul intimatului pârât. [Curtea de Apel Bucuresti, Sectia a III-a Civila si pentru cauze cu minori si de familie, Decizia civila nr. 1723/14.12.2009, portal.just.ro]
Simplul fapt ca un sot a purtat mai multi ani numele de familie al celuilalt sot si ca toate actele care il priveau contin acest nume nu constituie motive temeinice, justificate de interesul sau pentru pastrarea numelui de familie in caz de divort, deoarece in acest caz s-ar depasi intentia legiuitorului. [Curtea de Apel Timisoara, Sectia I civila – complet specializat de familie si minori, Decizia civila nr. 117 din 29 ianuarie 2013, portal.just.ro]
Instanţa de fond în mod neîntemeiat a încuviinţat intimatei păstrarea numelui dobândit prin căsătorie. Motivele invocate de intimată, respectiv durata căsătoriei de 10 ani, simplul fapt că în activitatea sa profesională este cunoscută sub numele dobândit prin căsătorie, că figurează în actele de studii cu acest nume nu justifică pretenţia acesteia la păstrarea numelui purtat în timpul căsătoriei. [Tribunalul Satu-Mare, Decizia nr. 152/2010. portal.just.ro]
Efectele divortului sunt cel mai puternic resimtite de catre copii, care pierd nu numai unitatea familiei ci si legatura, cel putin formala dintre membrii acesteia, exprimata prin numele comun.
Chiar daca numele comun al minorei cu cel al mamei sale creeaza numai aparenta unei familii inchegate, el este suficient pentru a constitui un motiv temeinic in sensul incuviintarii sale de catre instanta de judecata.
Din perspectiva sotiei careia nu i se ingaduie sa poarte in continuare numele dobandit prin incheierea casatoriei, Tribunalul apreciaza ca acestei persoane i se cauzeaza oricum un prejudiciu prin schimbarea numelui comun pe care l-a purtat vreme indelungata si cu care a fost cunoscuta atat in comunitate cat si in societate. Chiar daca nu era un nume notoriu nu trebuie omis ca era numele unei familii inchegate. In plus, un disconfort psihic exista intotdeauna pentru aceasta persoana – in speta reclamanta – care ar trebui sa isi schime numele si, implicit, sa recunoasca in fata unor terte persoane cu care intra in contact in activitatea curenta un aspect legat de viata sa privata.
Un alt neajuns al schimbarii numelui consta si in procedura greoaie si costisitoare de modificare a actelor de stare civila, a actelor de identitate si a tuturor autorizatilor si contracte incheiate de reclamanta dat fiind faptul ca aceasta domiciliaza si lucreaza intr-o tara straina.
Nu in ultimul rand Codul Familiei (actualmente art. 383 NCC, s.n.) nu face vorbire despre nume de o anumita sonoritate sau faima, despre prejudicii morale sau materiale cauzate unui sot prin revenirea la nume, ci numai despre existenta unor motive temeinice care sunt lasate la libera apreciere a judecatorului, functie de fiecare speta in parte. [Tribunalul Brasov, Decizia civila nr. 14A/2010, portal.just.ro]
Reclamanta nu va suferi nici un prejudiciu ca urmare a reluării numelui avut anterior căsătoriei, întrucât activităţile desfăşurate de aceasta, nu sunt activităţi cu impact public semnificativ care, prin ele însele, să fie susceptibile de a genera în mod semnificativ notorietate astfel încât, pierderea numelui dobândit prin căsătorie nu va conduce la vătămarea intimatei.
1. Astfel, activitatea profesională permanentă a reclamantei este aceea de institutor I, activitatea didactică de predare, desfăşurându-se la cilul primar (clasele I-IV).
Pe lângă activitatea didactică de predare, reclamanta nu a probat că a desfăşurat şi activitate publicistică, că a scris articole sau cărţi de specialitate astfel încât să fie cunoscută unui public mai larg decât elevilor şi colegilor de serviciu.
2. Nici calitatea reclamantei de doctorand în domeniul agronomie, potrivit adeverinţei eliberată de unitatea de învăţământ superior, fără ca reclamanta să probeze că este cunoscută publicului, sub numele de P, ca urmare a activităţii ştiinţifice şi de cercetare desfăşurată sub acest nume, prin publicarea de articole în revistele de specialitate, nu justifică păstrarea numelui de P.
3. Faptul că este membru al unui proiect de cercetare al cărui director este profesorul ce este şi coordonatorul ştiinţific al doctorandului, fără ca reclamanta să aducă dovezi în sensul că, până în prezent, ar fi avut o contribuţie exclusivă şi importantă la acest proiect şi care, totodată, să fi fost adusă la cunoştinţa publicului, nu se constituie într-un motiv temeinic pentru ca instanţa să încuviinţeze menţinerea numelui de Pavel.
Este adevărat că profesorul universitar, director al proiectului, în adeverinţa eliberată, apreciază că schimbarea numelui reclamantei ar implica excluderea acesteia din lista membrilor proiectului, însă tribunalul reţine că eventuala punere în aplicare a acestei afirmaţii ar reprezenta un abuz de drept. Aceasta deoarece, s-ar nega atât competenţele care au stat la baza includerii reclamantei în respectivul proiect, cât şi dreptul nepatrimonial al acesteia de a avea un nume, care se stabileşte şi se schimbă în condiţiile prevăzute de lege, printre care sunt căsătoria, divorţul etc.
Prin urmare, în opinia profesorului care a eliberat adeverinţa, membrilor proiectului de cercetare la care participă şi reclamanta, le-ar fi interzise, în timpul derulării proiectului, căsătoria, divorţul, schimbarea numelui pe cale administrativă, ceea ce este contrar legii. Totodată s-ar putea concluziona că includerea în proiect nu a avut la bază cunoştinţele membrilor, ci selecţia s-a efectuat având în vedere numele pe care competitorii îl purtau, ceea ce este puţin probabil.
Aşa fiind, tribunalul apreciază că cele menţionate în respectiva adeverinţă reprezintă doar poziţia subiectivă a unei persoane fără cunoştinţe juridice de specialitate, opinie care nu va fi luată în considerare de tribunal.
4. Un alt motiv invocat de reclamanta intimată este calitatea acesteia de consilier local.
Nici această activitate a reclamantei nu este de natură să determine menţinerea numelui din căsătorie.
Cum, potrivit art. 1 alin. 3 din Legea nr. 67/2004, pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, aşa cum a fost modificată de Legea nr. 35/2008, la alegerile locale din 1 iunie 2008, consiliile locale s-au ales pe baza scrutinului de listă, candidaturile pentru funcţia de consilier local s-au depus pe liste şi nu individual cu excepţia candidaţilor independenţi şi cum reclamanta nu a susţinut că ar fi fost candidat independent, rezultă că a candidat pe lista unui partid politic.
Totodată, cum reclamanta este consilier local doar din 26 martie 2009, reiese că nu a obţinut mandatul iniţial ci doar ulterior, după ce a devenit vacant un post de consilier local obţinut de partidul pe a cărui listă a candidat şi reclamanta, conform art. 96 alin. 9 din aceeaşi lege potrivit căreia, candidaţii înscrişi în liste, care nu au fost aleşi, sunt declaraţi supleanţi în listele respective şi, în caz de vacanţă a mandatelor de consilieri aleşi pe liste de candidaţi, supleanţii vor ocupa locurile devenite vacante, în ordinea în care sunt înscrişi în liste.
Aşa fiind nu se poate reţine că reclamata a fost aleasă ca urmare unei campanii electorale în care să-şi fi prezentat personal calităţile, aptitudinile şi realizările şi nici nu a fost votată de alegători, în mod individual, ci aceştia au votat întreaga listă a partidului din partea căruia a candidat.
Reclamanta nu a dovedit nici faptul că, după dobândirea calităţii de consilier local, a desfăşurat vreo activitate (cum ar fi întâlniri cu cetăţenii, iniţiere de proiecte de hotărâri locale), prin care să fie cunoscută cetăţenilor sub numele de P, încât schimbarea numelui să-i creeze un prejudiciu.
5. Se susţine că se justifică menţinerea numele şi datorită faptului că reclamantei i-a fost încredinţat spre creştere şi educare copilul rezultat din căsătoria părţilor, fiind în interesul copilului ca mama să aibă acelaşi nume cu acesta.
Tribunalul reţine că nici acesta nu constituie nu motiv temeinic pentru încuviinţarea purtării aceluiaşi nume cu cel al copilului întrucât, în speţă este în discuţie interesul mamei şi nu al copilului, interesele copilului fiind protejate cât timp, numele său nu s-a modificat urmare a divorţului părinţilor iar dispoziţiile Legii nr. 272/2004 nu prevăd dreptul acestuia de a pretinde ca părintele căruia i-a fost încredinţat, să-şi păstreze numele avut în timpul căsătoriei, atunci când celălalt părinte se opune.
Astfel, chiar dacă acesta îşi doreşte ca şi după divorţ mama să aibă acelaşi nume cu al lui, această dorinţă se materializează doar dacă mama justifică motive întemeiate pentru păstrarea numelui altele decât încredinţarea copilului spre creştere şi educare, acest motiv, singur, nefiind suficient pentru păstrarea numelui mamei.
În concluzie, tribunalul apreciază că motivele invocate de reclamantă nu se constituie în motive temeinice care să determine instanţa să încuviinţeze ca reclamanta să poarte, după divorţ, numele dobândit prin căsătorie.[Tribunalul Bistriţa-Năsăud, Sectia Civila, Decizia nr. 1/A/20 ianuarie 2010, portal.just.ro]
