(1) Impacarea poate interveni in cazul in care punerea in miscare a actiunii penale s-a facut din oficiu, daca legea o prevede in mod expres.
(2) Impacarea inlatura raspunderea penala si stinge actiunea civila.
(3) Impacarea produce efecte numai cu privire la persoanele intre care a intervenit si daca are loc pana la citirea actului de sesizare a instantei.|| CCR. In cauzele aflate pe rolul instantelor la data intrarii in vigoare a NCP, impacarea partilor poate interveni si dupa citirea actului de sesizare
(4) Pentru persoanele lipsite de capacitate de exercitiu, impacarea se face numai de reprezentantii lor legali, iar persoanele cu capacitate de exercitiu restransa se pot impaca cu incuviintarea persoanelor prevazute de lege.
(5) In cazul persoanei juridice, impacarea se realizeaza de reprezentantul sau legal sau conventional ori de catre persoana desemnata in locul acestuia. Impacarea intervenita intre persoana juridica ce a savarsit infractiunea si persoana vatamata nu produce efecte fata de persoanele fizice care au participat la comiterea aceleiasi fapte.
(6) In cazul in care infractiunea este savarsita de reprezentantul persoanei juridice vatamate, dispozitiile art. 158 alin. (4) se aplica in mod corespunzator.
Dezlegare chestiune de drept: Medierea – cauză care înlătură răspunderea penală distinctă de împăcare.
CCR. Încheierea unui acord de mediere cu privire la infracțiunile pentru care poate interveni împăcarea produce efecte numai dacă are loc până la citirea actului de sesizare a instanței
Impacarea poate inteveni in cazul in care punerea in miscare a actiunii penale s-a facut din oficiu. Asadar, este exclusa impacarea in cazul infractiunilor la care actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila. Folosirea verbului la timpul trecut (“s-a facut”) ne poate duce la concluzia ca impacarea este posibila numai daca punerea in miscare a actiunii penale s-a facut deja si astfel impacarea este o operatiune subsecventa punerii in miscare a actiunii penale. Intrucat actiunea penala nu se poate pune in miscare decat fata de o persoana (ce a devenit astfel inculpat – art. 82 C. p. p.), inseamna ca impacarea nu ar fi posibila decat intre persoana vatamata si inculpat. Nu vedem niciun motiv de a nu se da posibilitatea partii vatamate de a incerca sa ajunga la o intelegere cu faptuitorul deindata ce acesta dobandeste calitatea de suspect si fara a mai astepta punerea in miscare a actiunii penale fata de acesta. Probabil conditia punerii in miscare a actiunii penale din oficiu a fost gandita in contextul separarii cauzei impacarii de plangerea prealabila si a fost menita a sublinia diferenta intre cele doua. Vointa legiuitorului a fost de a arata ca impacarea este posibila este posibila doar la infractiunile in cazul carora punerea in miscare actiunii penale se face din oficiu. [C. Mitrache, C. Mitrache, Drept penal roman. Partea generala, Editura Universul Juridic, Bucuresti 2014, p. 412]
Atâta vreme cât noul Cod penal nu reglementează forma pe care împăcarea trebuie să o îmbrace, Curtea reţine ca fiind valide încă regulile trasate în această materie prin decizia de recurs în interesul legii nr. 27/2006, potrivit cărei încetarea procesului penal în cazul infracţiunilor pentru care împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală poate fi dispusă de instanţă numai atunci când aceasta constată nemijlocit acordul de voinţă al inculpatului şi al persoanei vătămate de a se împăca total, necondiţionat şi definitiv, exprimat în şedinţa de judecată de aceste părţi, personal sau prin persoane cu mandat special, ori prin înscrisuri autentice. [Curtea de Apel Alba Iulia, Secția penală și pentru cauze cu minori – Decizia penală nr. 387/A/21 mai 2014, portal.just.ro]
”Potrivit dispoziţiilor art. 159 alin.2 Cod penal corespondent al art.132 Cod penal din 1969 împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală şi stinge acţiunea civilă.
Spre deosebire de retragerea plângerii prealabile care este un act unilateral de voinţă, împăcarea părţilor constituie un act bilateral, implicând în mod necesar acordul de voinţă al persoanei vătămate şi al inculpatului.
Prin Decizia nr. XXVII din 18 septembrie 2006 pronunţată de ICCJ-SU în soluţionarea recursului în interesul legii s-a stabilit că încetarea procesului penal în cazul infracţiunilor pentru care împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală poate fi dispusă de instanţă numai atunci când aceasta constată nemijlocit acordul de voinţă al inculpatului şi al persoanei vătămate de a se împăca total, necondiţionat şi definitiv, exprimat în şedinţa de judecată de ambele părţi, personal sau prin persoane cu mandat special ori prin înscrisuri autentice.
Or, în speţă, prin încheierea de şedinţă din … s-a consemnat că persoana vătămată, prezentă personal, a precizat că nu are pretenţii civile şi doreşte să se împace cu inculpatul, cauza fiind amânată la data de … pentru efectuarea de verificări privind situaţia inculpatului. La acest termen este prezent doar inculpatul care declară că doreşte să se împace cu persoana vătămată, context în care prima instanţă pronunţă soluţia de încetare a procesului penal reţinând că părţile prezente în faţa instanţei au declarat că doresc să se împace.
Soluţia este greşită.
Împăcarea părţilor nu poate fi echivocă, fiind necesar să conţină în mod clar acordul de voinţă al persoanelor care s-au hotărât să se împace.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă că persoana vătămată şi-a exprimat doar intenţia de a se împăca ceea ce nu echivalează cu existenţa unui acord clar şi precis de împăcare, nu relevă fără echivoc voinţa de stingere a conflictului născut între ea şi inculpat, instanţa reţinând greşit că sunt întrunite cerinţele împăcării părţilor.” [Curtea de Apel Iași, Decizia penală nr. 778/2014, portal.just.ro]
Existenta la dosarul cauzei a unor declaratii autentice de renuntare la judecata ale persoanelor vatamate. Consecinte
”La filele … ale dosarului instantei de fond se afla declaratiile autentice date de catre partile civile…
Din continutul acestor declaratii, încheiate anterior primului termen de judecata stabilit în cauza, rezulta ca partile civile si-au manifestat acordul de vointa de a se împaca cu inculpatii sub aspectul infractiunii de înselaciune ce face obiectul prezentului dosar.
Instanta de fond a retinut ca nu se poate dispune o solutie de încetare a procesului penal pornit împotriva inculpatilor pentru savârsirea infractiunii de înselaciune nici potrivit legii vechi, care nu permitea aceasta posibilitate, nici potrivit legii noi, întrucât actele depuse la dosar nu îndeplinesc conditiile de forma cerute de textul legal.
A aratat judecatorul fondului ca declaratiile autentificate depuse de persoanele vatamate prin care au aratat ca „renunta la judecata” fata de inculpati (în conditiile în care în cursul urmaririi penale acestea au aratat ca nu mai au pretentii, având în vedere ca prejudiciul a fost recuperat), întrucât s-au împacat cu acestia, nu pot sta la baza încetarii procesului penal, având în vedere ca reprezinta declaratii unilaterale de vointa, iar, potrivit art. 159 din Codul penal împacarea este un act bilateral de vointa, care produce efecte între persoanele între care a intervenit.
Nu a fost împartasita aceasta opinie pentru urmatoarele considerente:
Declaratiile autentificate au fost depuse la dosarul cauzei înainte de primul termen de judecata fixat în cauza.
Cu toate acestea, judecatorul fondului nu a facut nici un demers pentru a clarifica intervenirea împacarii între partile civile si inculpati, desi, potrivit art.159 alin. 3 Cod procedura penala, pentru a înlatura raspunderea penala si a stinge actiunea civila, împacarea trebuie sa intervina pâna la citirea actului de sesizare a instantei.
În aceste conditii, judecatorul fondului, vazând declaratiile autentice existente la dosarul cauzei, era obligat sa-i întrebe pe inculpatii si pe partile civile prezente daca s-au împacat, înainte de a da citire actului de sesizare a instantei si a proceda la declansarea cercetarii judecatoresti.
Este adevarat ca noul Cod de procedura penala nu mai prevede principiul rolului activ al judecatorului, însa, potrivit art.5 Cod procedura penala organele judiciare au obligatia de a asigura aflarea adevarului cu privire la faptele si la împrejurarile cauzei, sens în care, judecatorul fondului trebuia sa verifice daca a intervenit sau nu împacarea între parti, cu atât mai mult cu cât, la termenul când s-a procedat la verificarea masurilor preventive inculpatii, prin aparatorii lor alesi au invocat împacarea intervenita.
În fata instantei de apel au fost audiate partile civile care au aratat ca s-au împacat cu inculpatii, împacarea intervenind la datele la care s-au întocmit declaratiile autentificate, inculpatii confirmând aceasta sustinere.
Curtea a retinut ca declaratiile autentice date de catre persoanele vatamate (si sustinute în fata instantei de apel) confirma acordul liber si nestingherit al acestora de a se împaca, iar împrejurarea ca, inculpatii au facut demersurile necesare obtinerii acestor declaratii, care au fost depuse la dosar de catre aparatorii lor, acestia solicitând totodata a se lua act de împacarea intervenita între parti dovedeste ca si inculpatii au fost de acord sa se împace cu persoanele vatamate.
Ca urmare, curtea a retinut ca sunt îndeplinite conditiile prevazute de textul legal pentru a se putea lua act de împacarea intervenita între cei trei inculpati si partile civile, aceasta intervenind într-un caz în care actiunea penala a fost pusa în miscare din oficiu, a intervenit pentru o infractiune pentru care legea prevede posibilitatea împacarii, este personala, definitiva, totala, neconditionata si a intervenit pâna la citirea actului de sesizare a instantei.” [Curtea de Apel Oradea, Decizia penală nr. 158 din 5 martie 2015, portal.just.ro]
Intrucat raspunderea penala a persoanei juridice este personala, impacarea intervenita intre persoana persoana juridica ce a savarsit infractiunea si persoana vatamata nu produce efecte fata de persoanele fizice care au participat la comiterea aceleiasi fapte, raspunderea acestora fiind distincta de raspunderea penala a persoanei juridice; pentru a opera cauza care inlatura raspunderea penala si in favoarea acestor persoane fizice, este necesar ca ele sa se impace personal cu victima infratiunii. [M. Udroiu, Drept penal. Partea generala. Noul Cod penal, Editura C.H. Beck, Bucuresti 2014, p. 381]
În conformitate cu dispoziţiile art. 46 alin. (1) pct. 1 din Ordinul CSA nr. 5/2010, în cazul în care accidentul de vehicul face obiectul unui proces penal, despăgubirile se stabilesc pe cale amiabilă, dacă, potrivit legii, acţiunea penală a fost stinsă sau poate fi stinsă prin împăcarea părţilor.
Împăcarea părţii vătămate cu învinuitul în procesul penal, în condiţiile art. 132 C. pen.[art. 159 NCP, s.n.LL], nu are relevanţă cu privire la răspunderea asigurătorului RCA al autoturismului condus de învinuit, față de daunele provocate părţii vătămate de către autorul accidentului, şi, ca atare, este admisibilă acţiunea civilă în despăgubiri formulată de partea vătămată împotriva asigurătorului de răspundere civilă. [ICCJ, Secţia a II-a civilă, Decizia nr. 576 din 19 februarie 2015, www.scj.ro]
