• 0746 652 986
  • Bd. Eroilor 42, Cluj Napoca

Sancţiunea nedepunerii cererilor şi excepţiilor în termenul stabilit de judecătorul de cameră preliminară

Sancţiunea nedepunerii cererilor şi excepţiilor în termenul stabilit de judecătorul de cameră preliminară

Invocarea cererilor şi excepţiilor cu depăşirea termenului judecătoresc, dar anterior pronunţării încheierii de soluţionare a procedurii de cameră preliminară, nu echivalează cu o neformulare a cererilor, judecătorul fiind dator să se pronunţe asupra celor invocate.

Potrivit dispoziţiilor art. 268 alin. 1 C.p.p., când pentru exercitarea unui drept procesual legea prevede un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exerciţiul dreptului şi nulitatea actului făcut peste termen.

Prin urmare, legea se referă expres doar la termenele legale, nu şi la cele judecătoreşti, sancțiunea decăderii neputând opera în acest caz, legea fiind de strictă interpretare.

”Prin Rechizitoriul nr. X/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpina s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A, pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă, prev. de art. 273 alin. 1 din Codul Penal.

În actul de sesizare s-a reţinut, în fapt, că inculpatul a declarat, în calitate de martor, în faţa organelor de cercetare ale poliţiei judiciare, aspecte neconforme cu adevărul în dosarul nr. …, cu privire la fapte şi împrejurări esenţiale cauzei.

Potrivit dispoziţiilor art. 344 alin. 2 C.p.p., copia certificată a rechizitoriului şi, după caz, traducerea autorizată a acestuia se comunică inculpatului la locul de deţinere ori, după caz, la adresa unde locuieşte sau la adresa la care a solicitat comunicarea actelor de procedură. Inculpatului, celorlalte părţi şi persoanei vătămate li se aduc la cunoştinţă obiectul procedurii în camera preliminară, dreptul de a-şi angaja un apărător şi termenul în care, de la data comunicării, pot formula în scris cereri şi excepţii cu privire la legalitatea sesizării instanţei, legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală. Termenul este stabilit de către judecătorul de cameră preliminară, în funcţie de complexitatea şi particularităţile cauzei, dar nu poate fi mai scurt de 20 de zile.

În aplicarea acestor dispoziţii, judecătorul de cameră preliminară a dispus comunicarea către inculpat a unei copii de pe rechizitoriu, fixând termen pentru depunerea cererilor şi excepţiilor specifice, 20 de zile de la comunicare.

Aşa cum reiese din dovada aflată la fila 4 dosar fond, comunicarea s-a făcut către inculpat la data de 21.04.2016, dată de la care deci începe să curgă termenul de 20 de zile.

Calculând termenul de 20 de zile potrivit dispoziţiilor art. 269 alin. 2 C.p.p., ultima zi a acestui termen stabilit de judecător ar fi fost 12.05.2016.

Din actele dosarului de fond mai reiese că inculpatul a formulat cereri şi excepţii aferente procedurii de cameră preliminară, înregistrate la data de 13.05.2016.

Considerând probabil că nedepunerea cererilor în termen are aceeaşi valoare cu neinvocarea de cereri, judecătorul de cameră preliminară a soluţionat procedura de cameră preliminară fără citarea părţilor şi participarea procurorului.

Potrivit dispoziţiilor art. 344 alin. 4 C.p.p., la expirarea termenelor prevăzute la alin. (2) şi (3), dacă s-au formulat cereri sau excepţii ori dacă a ridicat excepţii din oficiu, judecătorul de cameră preliminară stabileşte termenul pentru soluţionarea acestora, cu citarea părţilor şi a persoanei vătămate şi cu participarea procurorului.

În schimb, art. 346 alin. 1 C.p.p. prevede că, dacă nu s-au formulat cereri şi excepţii în termenele prevăzute la art. 344 alin. (2) şi (3) şi nici nu a ridicat din oficiu excepţii, la expirarea acestor termene, judecătorul de cameră preliminară constată legalitatea sesizării instanţei, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală şi dispune începerea judecăţii. Judecătorul de cameră preliminară se pronunţă în camera de consiliu, fără citarea părţilor şi a persoanei vătămate şi fără participarea procurorului, prin încheiere, care se comunică de îndată acestora.

Prin urmare, citarea părţilor şi participarea procurorului la soluţionarea procedurii de cameră preliminară depinde de împrejurarea dacă s-au formulat cereri şi excepţii, sau dacă acestea au fost invocate din oficiu.

În cauza de faţă se constată că inculpatul a înţeles să invoce cereri, dar înregistrate la instanţă cu o zi după expirarea termenului stabilit de judecător.

Se pune astfel problema sancţiunii care intervine în cazul nerespectării acestui termen, iar judecătorul din cadrul Tribunalului constată, în dezacord cu cel al primei instanţe, că invocarea cererilor şi excepţiilor cu depăşirea termenului judecătoresc, dar anterior pronunţării încheierii de soluţionare a procedurii, nu echivalează cu o neformulare a cererilor, judecătorul fiind dator să se pronunţe asupra celor invocate.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 268 alin. 1 C.p.p., când pentru exercitarea unui drept procesual legea prevede un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exerciţiul dreptului şi nulitatea actului făcut peste termen.

Prin urmare, legea se referă expres doar la termenele legale, nu şi la cele judecătoreşti, sancțiunea decăderii neputând opera în acest caz, legea fiind de strictă interpretare.

În plus, sancţiunea depăşirii termenului judecătoresc în această situaţie trebuie privită în strânsă corelare cu regimul nulităţilor.

În acest sens, art. 281 alin. 4 C.p.p. prevede că în cazul nulităţii absolute, încălcarea dispoziţiilor legale prevăzute la alin. 1 lit. e şi f trebuie invocată până la închiderea procedurii de cameră preliminară, dacă încălcarea a intervenit în cursul urmăririi penale sau în procedura camerei preliminare.

Pe de altă parte, art. 282 alin. 4 prevede, în cazul nulităţilor relative, că acestea pot fi invocate până la închiderea procedurii de cameră preliminară, dacă încălcarea a intervenit în cursul urmăririi penale sau în această procedură.

Interpretarea corelată a acestor dispoziţii legale duce la concluzia că sintagma „închiderea procedurii de cameră preliminară” semnifică nu expirarea termenului stabilit de judecător pentru depunerea cererilor şi excepţiilor, ci chiar termenul stabilit pentru soluţionarea procedurii de cameră preliminară.

În cauza de faţă judecătorul de cameră preliminară al instanţei de fond nu a soluţionat procedura camerei imediat după expirarea termenului judecătoresc, ci la o dată ulterioară, respectiv la 31.05.2016, deci la mai mult de două săptămâni de la depunerea memoriului de către inculpat, memoriu care se afla deci la dosarul cauzei, ceea ce determină concluzia că avea obligaţia de a se pronunţa asupra aspectelor invocate, într-o procedură contradictorie, potrivit dispoziţiilor art. 344 alin. 4 C.p.p.

Faţă de aceste considerente, judecătorul de cameră preliminară urmează ca, în baza art. 425^1 alin. 7 pct. 2 lit. b C.p.p., să admită contestaţia formulată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Câmpina împotriva încheierii de cameră preliminară din data de …, pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Câmpina în dosar nr. X/204/2016/a1, să desfiinţeze încheierea atacată şi să trimită cauza judecătorului de cameră preliminară din cadrul instanţei de fond, spre rejudecarea procedurii de cameră preliminară, cu citarea inculpatului, participarea procurorului şi cu pronunţarea asupra cererilor şi excepţiilor depuse la dosar de către inculpat.” (Tribunalul Prahova, Hotărârea nr. 350/25 august 2016, portal.just.ro)

PROGRAMĂRI

Telefon:

0746 652 986

Email:

alina [at] szilaghi.com

Ore funcționare:

Luni-Vineri 9 – 17
Sambata-Duminica inchis




This site is protected by reCAPTCHA and the Google Privacy Policy and Terms of Service apply.

Call Now Button