Lipsa evidenţei contabile contribuie în mod direct la producerea stării de insolvenţă, fiind evident că, în lipsa acestora să nu existe o reflectare corectă a activului şi pasivului societăţii şi a gradului de îndatorare pe care societatea îl poate suporta.
În speţă, administratorul statutar nu a predat practicianului în insolvenţă niciunul din documentele prevăzute la art. 28 din Legea nr. 85/2006, acestea nefiind depuse nici la organele fiscale, situaţie în care, prezumţia lipsei acestora din cauza culpei fostului administrator, invocată în cererea de antrenare a răspunderii, este una întemeiată.
”Prin Sentinţa nr. 1147 din 23.02.2015, Tribunalul Bihor a respins cererea formulată de lichidatorul judiciar CII L. M., cu sediul în O., împotriva pârâtului V. P.
Pentru a hotărî în acest sens, tribunalul a reţinut următoarele:
Reclamanta, reclamă în cauză incidenţa disp. art. 138 alin. 1 lit. d) din Legea nr. 85/2006, deoarece pârâtul în calitate de fost administrator al debitoarei nu s-a conformat obligaţiei de predare a documentaţiei contabile, a gestiunii societăţii.
În conformitate cu art. 138 alin. 1 lit. d) din Legea nr. 85/2006, la cererea lichidatorului judiciar, o parte din pasivul persoanei juridice poate fi suportat de către organele de conducere care au cauzat insolvenţa persoanei juridice în cazul ţinerii unei contabilităţi fictive sau dispariţiei unor acte contabile, precum şi în situaţia ţinerii unei contabilităţi neconforme cu legea.
Faptul că pârâtul nu a predat actele contabile şi celelalte acte prevăzute de art. 28 din Legea nr. 85/2006, nu constituie latura obiectivă a faptei de atragere a răspunderii patrimoniale a fostului administrator în condiţiile art. 138 alin. 1 lit. d) din Legea nr. 85/2006, şi de asemenea în cauză nu se justifică existenţa legăturii de cauzalitate dintre faptă şi insolvenţa debitoarei, aspecte faţă de care în baza art. 11 lit. g) din Legea nr. 85/2006, a respins ca neîntemeiată acţiunea reclamantei.
Împotriva acestei hotărâri, în termen şi scutit de plata taxelor judiciare de timbru, a formulat apel CII L. M., lichidator judiciar al debitoarea SC O. D. SRL, solicitând admiterea apelului şi modificarea în totalitate a hotărârii atacate şi pe cale de consecinţă, admiterea cererii de atragere a răspunderii personale patrimoniale a administratorului statutar al debitoarei, respectiv a dlui V. P., apreciind că starea de insolvenţă s-a datorat împrejurării că administratorul nu a ţinut contabilitatea în mod legal.
În motivare, susţine că încălcarea dispoziţiilor Legii nr. 31/1990 şi ale Legi nr. 82/1991 conduce la concluzia că fapta prevăzută de art. 138 alin. 1 lit. d) din Legea nr. 85/2006 s-a comis cu vinovăţie. Astfel, apreciază că răspunderea patrimonială a pârâtului este antrenată deoarece acesta a cauzat starea de insolvenţă a debitorului prin săvârşirea uneia ori mai multor fapte, dintre cele enumerate limitativ la lit. a) şi lit. g) ale art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, iar consecutiv, prin cauzarea insolvenţei, a determinat insuficienţa ori lipsa lichidităţilor din patrimoniul debitorului, necesare pentru plata integrală şi la termen a datoriilor băneşti, certe şi exigibile, prejudiciind astfel, creditorii.
În acest sens, susţine că sunt îndeplinite condiţiile cumulative, pentru angajarea răspunderii, aceasta fiind subsidiară, în sensul că doar în ipoteza în care, în cadrul procedurii insolvenţei, fie prin intermediul reorganizări judiciar, fie prin valorificări de bunuri ale debitorului în cadrul falimentului, nu s-a reuşit plata integrală a pasivului debitoarei.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 85/2006.
Intimatul, deşi legal citat, nu a formulat întâmpinare.
Curtea de apel, analizând apelul declarat prin prisma motivelor invocate, a reţinut că este fondat, urmând ca în baza prevederilor art. 480 Cod procedură civilă, art. 8 din Legea nr. 85/2006, să dispună admiterea lui şi schimbarea în tot a sentinţei atacate, pentru următoarele considerente:
Lichidatorul judiciar al debitoarei falite a formulat cerere de antrenare a răspunderii patrimoniale a pârâtului intimat, fost administrator statutar al societăţii, invocând incidenţa prevederilor art. 138 lit. d) din Legea nr. 85/2006.
Antrenarea răspunderii patrimoniale a foştilor membri ai organelor de conducere ale societăţii aflate în insolvenţă, intervine în cazul în care se face dovada îndeplinirii cumulative a condiţiilor răspunderii civile delictuale, respectiv a uneia sau a mai multora dintre faptele prevăzute expres de legiuitor la art. 138 din legea insolvenţei, a existenţei unui prejudiciu cauzat prin faptele respective, a culpei organului de conducere şi a legăturii de cauzalitate cu starea de insolvenţă a societăţii.
În speţă, în sarcina intimatului pârât, fost administrator statutar al societăţii în insolvenţă, s-a imputat săvârşirea faptei prevăzută la art. 138 lit. d) din Legea insolvenţei, constând în neconducerea contabilităţii în conformitate cu legea, pârâtul nepredând practicianului în insolvenţă, după deschiderea procedurii, niciun fel de document contabil referitor la activitatea desfăşurată, acesta nedepunând nici situaţiile financiare anuale, aferente anilor 2011-2013, la organele fiscale.
Potrivit prevederilor art. 73 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 31/1990, administratorii societăţii sunt răspunzători faţă de societate pentru existenţa registrelor cerute de lege şi corecta lor ţinere, iar potrivit prevederilor art. 6 din Legea nr. 82/1991, orice operaţiune economico-financiară efectuată de societate trebuie consemnată la momentul efectuării ei, într-un document care stă la baza înregistrărilor în contabilitate, documentele justificative şi registrele contabile prevăzute de lege trebuind a fi păstrate timp de 10 ani, începând cu data încheierii exerciţiului financiar în cursul cărora au fost întocmite.
De asemenea, potrivit prevederilor art. 10-11 din Legea nr. 82/1991, răspunzători pentru corecta ţinere şi existenţă a evidenţei contabile sunt administratorii societăţii, în sarcina cărora legiuitorul a prevăzut o prezumţie de culpă.
Proba contrarie, a existenţei registrelor şi organizării contabilităţii în conformitate cu legea, revine pârâtului, nedepunerea documentelor şi nepredarea lor către lichidator, creând prezumţia că acestea lipsesc sau că nu sunt întocmite în conformitate cu legea.
Lipsa evidenţei contabile contribuie în mod direct la producerea stării de insolvenţă, fiind evident că, în lipsa acestora să nu existe o reflectare corectă a activului şi pasivului societăţii şi a gradului de îndatorare pe care societatea îl poate suporta.
În speţă, pârâtul intimat, nu a predat practicianului în insolvenţă niciunul din documentele prevăzute la art. 28 din Legea nr. 85/2006, acestea nefiind depuse nici la organele fiscale, situaţie în care, prezumţia lipsei acestora din cauza culpei fostului administrator, invocată în cererea de antrenare, este una întemeiată.
De asemenea, în cauză, prin neplata creanţelor datorate creditorilor înscrişi la masa credală este dovedită şi condiţia existenţei unui prejudiciu cauzat creditorilor, cât şi a legăturii de cauzalitate dintre acesta, fapta imputată şi starea de insolvenţă a societăţii.
Prin urmare, curtea a constatat că, în mod eronat, a reţinut judecătorul sindic că în cauză nu s-a făcut dovada legăturii de cauzalitate dintre fapta imputată şi starea de insolvenţă, câtă vreme, insolvabilitatea societăţii a intervenit din cauza nerespectării dispoziţiilor legale privind ţinerea şi conducerea evidenţei contabile, lipsa acesteia determinând imposibilitatea evaluării gradului de îndatorare a societăţii şi a luării măsurilor necesare pentru evitarea producerii stării de insolvenţă.
Concluzionând, curtea a reţinut că, în speţă, sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru antrenarea răspunderii patrimoniale a fostului administrator al societăţii falite, motivele de apel invocate fiind fondate.” (Curtea de Apel Oradea, Decizia nr. 125/C/2016- A din 21.04.2016, portal.just.ro)
