• 0746 652 986
  • Bd. Eroilor 42, Cluj Napoca

Amenda pentru depășirea vitezei e valabilă chiar dacă e aplicată de alt polițist decât operatorul radarului

Amenda pentru depășirea vitezei e valabilă chiar dacă e aplicată de alt polițist decât operatorul radarului

Poliţistul poate încheia procesul-verbal pentru depășirea vitezei legale pe baza informaţiilor comunicate prin radio de către operatorul radar, chiar dacă cei doi se află în locuri diferite și doar unul dintre ei este cel care constată în mod efectiv contravenția, potrivit unei decizii recente a Înaltei Curți de Casație și Justiție (ICCJ). Practic, prin această decizie se lămurește una dintre problemele vehement contestate de șoferi.

Polițistul rutier poate încheia procesul-verbal de contravenție pentru depășirea vitezei legale doar pe baza informațiilor transmise prin radio de către operatorul radarului, chiar dacă nu el este, de fapt, agentul constatator, potrivit unei decizii pronunțate luni de ICCJ în cadrul completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

Soluția de interpretare oferită în acest caz de Înalta Curte vizează o chestiune pe care majoritatea șoferilor din România o cunosc, dacă nu au fost deja puși în această situație cel puțin o dată. Operatorul radarului, care-l surprinde pe șofer depășind limita legală de viteză, transmite prin radio unui coleg informațiile relevante pentru ca acesta din urmă (chiar dacă nu este el însuși cel care a constatat contravenția) să-l oprească în trafic pe șofer și să-l amendeze.

“(…) poliţistul rutier poate încheia procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei pe baza informaţiilor comunicate prin radio de către operatorul radar, aflat în alt loc decât acela în care se afla poliţistul rutier”, stabilește ICCJ în decizia sa, care va deveni obligatorie pentru toate instanțele de judecată după publicarea în Monitorul Oficial.

Curtea a ajuns să se pronunțe pe această chestiune în urma unei sesizări făcute de Tribunalul Caraș Severin, care i-a cerut anumite lămuriri privind interpretarea legislației rutiere și a celei privind regimul general al contravențiilor pentru a putea oferi cea mai bună soluție într-un proces în desfășurare. Pe scurt, în cauza cu pricina, un șofer a contestat procesul-verbal de contravenție prin care acesta a fost sancționat pentru depășirea limitei de viteză. Șoferul a reclamat că procesul-verbal nu poate fi valabil, din moment ce polițistul care l-a încheiat este altul decât cel care a constatat contravenția (operatorul radar), iar despre acesta din urmă nu se face nicio referire în actul administrativ – altfel spus, procesul nu are nici numele, nici semnătura agentului constatator.

Tribunalul i-a cerut, așadar, Înaltei Curți — în condițiile Codului de procedură civilă — să lămurească următoarea problemă: polițistul poate încheia procesul-verbal în urma informațiilor comunicate prin radio de către operatorul radar aflat în alt loc sau doar dacă verifică el însuși înregistrarea aparatului radar?

Concret, prevederile legale care au stârnit controversele și, implicit, problemele de interpretare se regăsesc în Codul rutier, în Regulamentul de punere în aplicare a acestuia și în reglementarea generală ce privește regimul contravențiilor – OG nr. 2/2001.

Pe de-o parte, Codul rutier stabilește că polițistul rutier, în mod direct, este cel care constată contravenția și cel care aplică sancțiunea. Însă constatarea faptei contravenționale se mai poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate/omologate şi verificate metrologic, doar că acest aspect trebuie să fie precizat în procesul-verbal de constatare a contravenției respective.

În continuare, Regulamentul Codului rutier stabilește ce trebuie să cuprindă un astfel de proces-verbal în mod obligatoriu. Printre alte elemente, actul normativ prevede că în acest tip de act administrativ trebuie să se regăsească numele și prenumele agentului constatator, descrierea faptei contravenţionale, precum şi arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravităţii faptei şi la evaluarea eventualelor pagube pricinuite.

Codul rutier și Regulamentul sunt, în această situație, actele normative cu caracter de lege specială, însă reglementarea generală în materie de contravenții este OG nr. 2/2001. În mod similar, ordonanța stabilește că procesul-verbal de constatare a contravenției se încheie de către agentul constatator și că sancțiunea este cuprinsă, de regulă, tot în acest act de constatare, iar actul care nu este făcut de agentul constatator nu poate fi valabil. Doar că, în cazul în care cel care constată nu are și dreptul de a aplica sancțiunea (pentru că nu intră în atribuțiile sale de serviciu, mai exact), atunci procesul-verbal trebuie să fie trimis de îndată celui care are această competență.

Așa cum reiese și din actul de sesizare a Înaltei Curți, unde judecătorii cauzei au avut opinii complet diferite cu privire la acest subiect, instanțele de judecată s-au comportat în general diferit în materia proceselor-verbale încheiate în aceste condiții: fie au dat dreptate șoferilor, considerând că numai agentul care a constatat contravenția poate întocmi procesul-verbal și sancționa șoferul, fie au considerat actele de sancționare ca fiind perfect valabile.

Instanța care a dat dreptate șoferului a considerat că nu este normal ca organul de poliție să întocmească actul numai pe baza unor informații furnizate de o altă persoană, ci în baza unor constatări personale, indiferent de mijloacele folosite. În acest sens, analizând OG nr. 2/2001, dar și Codul rutier, judecătorii au considerat că în toată procedura de constatare a faptei și de sancționare a șoferului trebuie să intervină numai un singur agent – cel care constată trebuie să fie și cel care semnează procesul-verbal.

Fără nicio urmă de dubiu, în astfel de situații, polițistul care constată contravenția și aplică sancțiunea nu este și cel care a constatat fapta, adică operatorul radar, ci acesta doar se folosește de informațiile pe care i le-a transmis operatoru radar ca să-și poată îndeplini datoria. Ceea ce înseamnă, practic, că contravenția a fost constatată cu ajutorul unui mijloc tehnic de către un alt agent, la câțiva kilometri distanță de celălalt agent. Depășirea vitezei legale nici nu poate fi constatată altfel decât prin intermediul unui aparat, deci nu personal de către agentul de poliție.

În concluzie, ICCJ nu le-a dat dreptate celor care au interpretat problema ca fiind în dezacord cu legislația rutieră și cu reglementarea contravențiilor, stabilind că polițistul rutier care încheie procesul-verbal de constare și sancționare a contravenției poate să facă acest lucru chiar dacă nu el este agentul constatator și face asta doar în baza informațiilor pe care un coleg, operatorul radar, i le-a transmis prin radio.

Important! Decizia de interpretare a ICCJ va deveni obligatorie pentru toate instanțele de judecată numai după publicarea în Monitorul Oficial.

PROGRAMĂRI

Telefon:

0746 652 986

Email:

alina [at] szilaghi.com

Ore funcționare:

Luni-Vineri 9 – 17
Sambata-Duminica inchis




This site is protected by reCAPTCHA and the Google Privacy Policy and Terms of Service apply.

Call Now Button