Legea insolvenței a intrat în vigoare la începutul lui 2018 și, ar trebui, în teorie, să îi ajute pe românii cu datorii excesive să se redreseze sau să scape de unele din ele. Oficiul Național al Registrului Comerțului ne-a transmis că, de la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 151/2015 (1 ianuarie 2018), doar 25 de oameni au beneficiat de deschiderea procedurilor relevante.
Anterior intrării în vigoare a Legii falimentului personal, legislația din România reglementa doar insolvența persoanelor juridice.
Astfel, după cum se specifică în actul normativ care stabilește cadrul legislativ al insolvenței persoanelor fizice, respectiv Legea nr. 151/2015, documentul are ca scop instituirea unei proceduri pentru redresarea situației financiare a persoanelor fizice cu datorii.
“Scopul prezentei legi este instituirea unei proceduri colective pentru redresarea situației financiare a debitorului persoană fizică, de bună-credință, acoperirea într-o măsură cât mai mare a pasivului acestuia și descărcarea de datorii”.
De principiu, se consideră că o persoană fizică este în insolvență atunci când patrimoniul acesteia se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor, pe măsură ce devin scadente.
Mai exact, insolvența unui debitor persoană fizică se “prezumă atunci când acesta, după trecerea unui termen de 90 de zile de la data scadenței, nu a plătit datoria sa față de unul sau mai mulți creditori”. Așadar, doar cei ce au datorii mai vechi de trei luni la cel puțin un creditor pot face o cerere pentru inițierea procedurilor de intrare în insolvență.
Prevederile Legii nr. 151/2015 se aplică debitorilor persoane fizice care au domiciliul, reședința sau reședința obișnuită de cel puțin șase luni anterior depunerii cererii în România și care sunt în stare de insolvență și nu există o probabilitate rezonabilă de a redeveni, în termen de un an, capabile să-și execute obligațiile astfel cum au fost contractate, cu menținerea unui nivel de trai rezonabil pentru ele și persoanele pe care le au în întreținere. Despre nivelul de trai rezonabil am scris aici.
O altă condiție pe care trebuie s-o îndeplinească o persoană fizică pentru a putea intra în insolvență este cea a cuantumului total al obligațiilor scadente, care trebuie să fie cel puțin egal cu o valoare-prag. Potrivit Legii nr. 151/2015, valoarea-prag reprezintă cuantumul minim al datoriilor scadente ale debitorului necesar pentru a putea fi introdusă cererea de deschidere a procedurii insolvenței pe bază de plan de rambursare a datoriilor sau a procedurii judiciare de insolvență prin lichidare de active și este de 15 salarii minime pe economie.
Din 2020, având în vedere că a crescut salariul minim (2.230 de lei), a crescut și pragul minim necesar pentru a putea cere intrarea în insolvență pe bază de plan de rambursare a datoriilor sau a procedurii judiciare de insolvență prin lichidare de active, pentru persoanele fizice. Cuantumul minim este de 33.450 de lei.
Pe de altă parte, procedura de insolvență nu se poate aplica persoanelor fizice care au mai fost subiectul unei astfel de proceduri (finalizată cu eliminarea datoriilor reziduale) cu mai puțin de cinci ani anterior formulării unei noi cereri de deschidere a procedurii insolvenței sau celor care se află deja într-o astfel de procedură.
De asemenea, nu pot apela la procedura insolvenței cei care au fost condamnați definitiv pentru săvârșirea unei infracțiuni de evaziune fiscală, a unei infracțiuni de fals sau a unei infracțiuni intenționate contra patrimoniului prin nesocotirea încrederii, cei care au fost concediați în ultimii doi ani din motive ce le sunt imputabile, cei care, deși sunt apți de muncă, nu au făcut eforturi pentru a se angaja sau au refuzat, în mod nejustificat, un loc de muncă propus sau orice altă activitate care le-ar putea aduce venituri, dar și cei care acumulează noi datorii în timp ce se află în stare de insolvență.
