”Potrivit art. 378, alin. 1, lit. c şi alin. 3 CP, „Abandonul de familie (1)Săvârşirea de către persoana care are obligaţia legală de întreţinere, faţă de cel îndreptăţit la întreţinere, a uneia dintre următoarele fapte: c) neplata, cu rea-credinţă, timp de 3 luni, a pensiei de întreţinere stabilite pe cale judecătorească, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă. (3)Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.”
Potrivit art. 296, alin. 1 şi alin. 2 CPP, „1)Plângerea prealabilă trebuie să fie introdusă în termen de 3 luni din ziua în care persoana vătămată a aflat despre săvârşirea faptei. (2)Când persoana vătămată este un minor sau un incapabil, termenul de 3 luni curge de la data când reprezentantul său legal a aflat despre săvârşirea faptei.”
Prin plângerea prealabilă din data de 12.03.2014 (f. 9 d.u.p.), petenta D.A. , reprezentant legal al minorei A.I.C.D.E. , a sesizat organelor judiciare comiterea de către inculpatul A.I.A.A. a infracţiunii de abandonul de familie, prev. de art. 378, lit. c CP, prin aceea că inculpatul nu ar mai fi achitat începând cu anul 2009 pensia de întreţinere la care a fost obligat prin hotărâre judecătorească.
Analizând sentinţa civilă nr. 1284/02 iunie 2008 pronunţată de Judecătoria Medgidia în dosarul nr. x/256/2008, instanţa constată că, urmare desfacerii căsătoriei inculpatului cu petenta şi încredinţării persoanei vătămate minore spre creştere şi educare mamei, inculpatul a fost obligat la plata unei pensii de întreţinere lunare de 125 lei, în favoarea minorei, cu începere de la data formulării cererii – 1 aprilie 2008 – şi până la majoratul minorei.
La data de 11.08.2008, sentinţa civilă a rămas definitivă şi irevocabilă prin neapelare şi, în consecinţă, a devenit executorie.
Potrivit declaraţiei reprezentantului legal al minorei A.I.C.D.E. reţinută în cuprinsul procesului-verbal din data de 03.12.2014 (f. 19 d.u.p.), de la data pronunţării sentinţei civile prin care a fost obligat la plata pensiei de întreţinere şi până în prezent (data declaraţiei), inculpatul a plătit suma de 1100 lei cu titlu de pensie de întreţinere.
Declaraţia însă nu se coroborează cu niciun alt mijloc de probă, afirmaţia petentei fiind deci nedovedită.
Din analizarea acestei declaraţii alăturat plângerii prealabile, instanţa reţine că potenţiala sumă de 1100 lei a fost achitată de inculpat în anul 2008, pe anul 2009 şi următorii acesta neefectuând nicio plată.
Prin urmare, dacă pentru lunile ianuarie 2009, februarie 2009 şi martie 2009 inculpatul nu a plătit nicio sumă, cel mai târziu la sfârşitul zilei de 31.03.2009 fapta de abandon de familie a fost consumată (săvârşită), de la această dată începând să curgă termenul legal de 3 luni în care reprezentantul legal al persoanei vătămate minore îndreptăţite la prestarea pensiei de întreţinere putea introduce plângerea prealabilă.
În contextul analizat, termenul de 3 luni de introducere a plângerii prealabile s-a împlinit la sfârşitul zilei de 30.06.2009.
Observând omisiunea/inacţiunea specifică elementului material al infracţiunii de abandonul de familie prev. de art. 378, alin. 1, lit. c CP, instanţa apreciază că infracţiunea are caracter continuu, iar nu continuat, însă aspectul prezintă relevanţă numai prin aceea că momentul epuizării infracţiunii, atât în cazul celei continuee, cât şi în cel al infracţiunii continuate, dictează legea aplicabilă, incidenţa unor acte de clemenţă şi marchează începutul cursului prescripţiei răspunderii penale.
O altă consecinţă a epuizării infracţiunii continue/continuate nu este prevăzută de legea penală, astfel încât nu se poate reţine că termenul de 3 luni în care poate fi introdusă plângerea prealabilă ar începe să curgă de la epuizarea infracţiunii, iar nu de la data consumării acesteia când fapta este comisă, iar rezultatul s-a produs.
Prin urmare, cât timp organele de urmărire penală nu au înţeles să pună în mişcare şi să exercite din oficiu acţiunea penală conform art. 157, alin. 4 CP şi art. 292 CPP, plângerea prealabilă introdusă în anul 2014 este tardivă şi, în consecinţă, nulă potrivit art. 268, al. 1 CPP.
Infracţiunea de abandonul de familie urmăreşte protejarea interesului superior al minorului şi nu trebuie să reprezinte instrument de rezolvare a unor vendete personale ale fostilor soţi, părinţi ai minorului.
Lecturând conţinutul plângerii, se observă nemulţumirea petentei că inculpatul nu a revenit la numele anterior şi că, prin diverse mijloace, încearcă să afle reşedinţa actuală a petentei şi persoanei vătămate minore.
Faţă de aceste nemulţumiri învederate de petentă şi de faptul că sentinţa civilă nr. 1284/02 iunie 2008 pronunţată de Judecătoria Medgidia, irevocabilă, reprezintă titlu executoriu împotriva inculpatului pentru plata pensiei de întreţinere – deci este susceptibilă de executare silită – observând că în perioada anilor 2009-2014 petenta nu a făcut niciun demers în vederea realizării creanţei minorei pe care o reprezintă, instanţa apreciază că dreptul procesual exercitat de petentă în prezenta cauză, neurmărind realizarea interesului minorei, excedează bunei-credinţe.
Faţă de această stare de fapt şi de drept, va dispune încetarea procesului penal pentru lipsa plângerii prealabile.” (Judecătoria Medgidia, Sentința penală nr. 2445/2015, definitivă prin Decizia nr. 636/2016 a Curții de Apel Constanța, portal.just.ro)
