În şedinţa din 20 martie 2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul competent să judece recursul în interesul legii, prin Decizia nr.5 în dosarul nr.26/2016, a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi a stabilit că:
În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art.485 alin. (1) lit.b) teza I din Codul de procedură penală, retragerea, de către inculpat, în faţa instanţei de judecată a consimţământului valabil exprimat în cursul urmăririi penale, în condiţiile art.482 lit.g) din Codul de procedură penală, nu constituie temei pentru respingerea acordului de recunoaştere a vinovăţiei.
Recursul în interesul legii a fost promovat de procurorul general al PÎCCJ întrucât nu exista o practică unitară cu privire la interpretare dispozițiilor sus-menționate:
I. Într-o opinie, minoritară, instanțele au respins acordul de recunoaștere a vinovăției în ipoteza retractării, cu ocazia ascultării inculpatului, conform art. 484 alin. 2 din Codul de procedură penală, a consimțământului valabil exprimat în cursul urmăririi penale.
În această orientare s-a susținut că legiuitorul nu a prevăzut caracterul absolut al acordului de recunoaștere a vinovăției, astfel încât, în ipoteza în care inculpatul înțelege să-și retragă consimțământul în fața instanței de fond, nu se poate dispune condamnarea acestuia în temeiul unui acord asupra căruia a revenit și pe care nu-l mai acceptă. În concluzie, s-a apreciat că inculpatul poate reveni asupra acordului încheiat cu procurorul până la soluționarea acestui acord de către prima instanță.
II. Dimpotrivă, potrivit opiniei majoritare, în aceeași ipoteză acordul de recunoaștere a vinovăției a fost admis, invocându-se prevederile art.485 alin.1 lit.b din Codul de procedură penală, care reglementează expres și limitativ situațiile în care instanța poate dispune respingerea acordului. Astfel, s-a susținut că retragerea consimțământului, nefiind reglementată în mod expres de lege, nu poate opera atâta timp cât consimțământul a fost exprimat anterior în mod valabil și au fost îndeplinite condițiile legale imperative care reglementează conținutul și forma acordului de recunoaștere. A admite caracterul retractabil al consimțământului inculpatului care a încheiat cu procurorul un acord valabil de recunoaștere a vinovăției ar însemna să se accepte întârzieri nejustificate în soluționarea pricinilor și, prin aceasta, ineficiența unei proceduri legale menite să scurteze durata proceselor.
