Partajul judiciar în fața instanței de judecată este procedura prin care o persoană poate să obțină un drept exclusiv de proprietate asupra unui bun deținut în coproprietate cu alții sau poate obține un echivalent în bani pentru cota parte din dreptul de proprietate asupra bunului.
Partajul judiciar se poate face în diferite cazuri, probabil cele mai comune exemple fiind partajul în urma deschiderii moștenirii sau în urma încetării regimului comunității de bunuri, prin divorț.
Chiar dacă este conectat cu momente precum deschiderea succesiunii sau divorțul, partajul nu e obligatoriu. Conforma Codului civil, părțile pot rămâne în stare de indiviziune indefinit, acțiunea în partaj fiind posibilă aproape oricând.
Deși partajul poate fi solicitat oricând, există totuși anumite momente când acesta nu poate fi făcut:
- dacă a fost suspendat prin lege;
- dacă a fost suspendat prin act juridic (pentru o perioadă de maximum cinci ani);
- dacă a fost suspendat prin hotărâre judecătorească.
In principal, o cerere de partaj judiciar trebuie să conțină următoarele elemente:
- numele și prenumele, domiciliul sau reședința părților, codul numeric personal, semnătura;
- numele, prenumele și calitatea celui care reprezintă partea în proces, iar în cazul reprezentării prin avocat, numele, prenumele acestuia și sediul profesional;
- obiectul cererii și valoarea lui, după prețuirea reclamantului, atunci când acesta este evaluabil în bani, precum și modul de calcul prin care s-a ajuns la determinarea acestei valori, cu indicarea înscrisurilor corespunzătoare (existând anumite reguli specifice în materie imobiliară, dacă sunt supuse partajului anumite imobile);
- arătarea motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază cererea;
- arătarea dovezilor pe care se sprijină fiecare capăt de cerere;
- persoanele între care urmează a avea loc partajul, titlul pe baza căruia acesta este cerut, toate bunurile supuse partajului, valoarea lor, locul unde acestea se află, precum și persoana care le deține sau le administrează.
Ca regulă, partajul se va face în natură, proporțional cu cota-parte care îi revine fiecărui coproprietar. Doar dacă acest lucru nu este posibil, se va face partajul:
- prin atribuirea întregului bun unui singur fost coproprietar (sau mai multora), urmând ca acesta (aceștia) să plătească o sultă fostului (foștilor) coproprietar(i) căruia (cărora) nu i-a (le-a) fost atribuit bunul;
- prin vânzarea bunului, în modul stabilit de coproprietari sau, în caz de neînțelegere, la licitație publică; prețul obținut, în urma vânzării, se va împărți între foștii coproprietari.
Atenție! Cum spuneam mai sus, este posibilă înțelegerea și în fața instanței. Astfel, dacă părțile se înțeleg, instanța dispune partajul conform înțelegerii lor.
Hotărârea instanței devine executorie de la momentul în care a rămas definitivă. Astfel, acesta va rămâne definitivă în următoarele cazuri:
- nu este apelată;
- este apelată și instanța de apel pronunță decizia (apelul fiind singura cale de atac).
