Divorțul din culpa EXCLUSIVĂ a unuia dintre soți este cel mai dorit de aceștia, considerând că totul se întâmplă din vina celuilalt. Este destul de greu de dovedit culpa exclusivă a soțului sau a soției.
Probatoriul cheie in demonstrarea si argumentarea culpei exclusive este PROBA CU MARTORI. Martor poate fi: fratele sau sora, nașii de cununie, o bună prietenă sau prieten, verișori sau chiar colegi de serviciu. Este exclus părintele unuia dintre soți sa fie martor. Alte probe sunt: interogatoriul, înregistrările audio si video, mesajele sms sau e-mail, toate transcrise în format word.
Solicitarea desfacerii căsătoriei din culpă exclusivă atrage consecințe pozitive în favoarea celui ce câștigă, deoarece logica este așa: cel care nu este găsit vinovat de destrămarea căsătoriei, acel primește și mai departe tot ceea ce cere: exercitarea autorității părintești asupra minorului, pensia de întreținere, stabilirea domiciliului minorului inclusiv cheltuieli de judecată – altfel spus, cel ce pierde este bun de plată și trebuie să se încadreze în ceea ce primește: program de vizită al copilului, obligația unei pensii alimentare, etc.
(1) În cazul prevăzut la art. 373 lit. b), divorțul se poate pronunța dacă instanța stabilește culpa unuia dintre soți în destrămarea căsătoriei. Cu toate acestea, dacă din probele administrate rezultă culpa ambilor soți, instanța poate pronunța divorțul din culpa lor comună, chiar dacă numai unul dintre ei a făcut cerere de divorț. Dacă culpa aparține în totalitate reclamantului, sunt aplicabile prevederile art. 388.
(2) În ipoteza prevăzută de art. 373 lit. c), divorțul se pronunță din culpa exclusivă a soțului reclamant, cu excepția situației în care pârâtul se declară de acord cu divorțul, când acesta se pronunță fără a se face mențiune despre culpa soților.
Conform dispozițiilor art. 379 NCC coroborate cu prevederile art. 373 lit. b) si c) NCC, divorțul din culpă poate fi dispus la cererea unui dintre șoți în următoarele situații:
- atunci când raporturile dintre soți sunt grav vătămate, iar căsătoria nu mai poate continua din cauza unor motive temeinice
- atunci când soții sunt separați în fapt de cel puțin doi ani. (…)
Pentru a se pronunța divorțul din culpă atunci când se relevă vătămarea relațiilor dintre soți este necesar a se dovedi:
- existența unor motive temeinice care justifică destrămarea relațiilor conjugale;
- faptul ca existența acestor motive face ca relațiile dintre soți să fie grav vătămate;
- din cauza acestor motive continuarea căsătoriei nu mai este posibilă.
În practica judecătorească sub imperiul Codului familiei s-a decis că sunt motive temeinice de divorț:
- refuzul nejustificat al unuia dintre soți de a locui împreună cu celălalt sau părăsirea nejustificată a locuinței comune;
- infidelitatea unuia dintre soți;
- atitudinea necorespunzătoare a unuia dintre soți, care se exprimă în acte de violență și alte asemenea manifestări;
- existența unor nepotriviri de ordin fiziologic;
- existența unei boli grave a soțului pârât ale cărei manifestări fac imposibilă conviețuirea și justifică refuzul soțului reclamant de a mai coabita. În aceste cazuri rolul instanței este foarte important, deoarece trebuie să cântărească interesul soțului reclamant de a obține divorțul cu faptul că îmbolnăvirea celuilalt soț impune respectarea obligației de sprijin moral;
- rele purtări de ordin moral, concretizate în fapte de destrămare a vieții de familie.
Cu privire la alte împrejurări, s-a decis că:
- separația în fapt nu poate justifica divorțul, decât dacă se datorează culpei soțului pârât;
- împrejurarea că soțul pârât nu a contribuit la întreținerea gospodăriei nu poate constitui prin ea însăși motiv temeinic de divorț, deoarece aceasta poate fi rezolvată pe alte căi decât desfacerea căsătoriei.
Având în vedere continuitatea reglementării, aceste soluții pot constitui reper jurisprudențial și în aplicarea art. 373 lit. b) C. Civ.
În temeiul art. 373, art.379 pct.1 din codul civil divorțul poate avea loc
- atunci când, din cauza unor motive temeinice, raporturile dintre soți sunt grav vătămate și continuarea căsătoriei nu mai este posibilă;
- divorțul se poate pronunța dacă instanța stabilește culpa unuia dintre soți în destrămarea căsătoriei. Cu toate acestea, dacă din probele administrate rezultă culpa ambilor soți, instanța poate pronunța divorțul din culpa lor comună, chiar dacă numai unul dintre ei a făcut cerere de divorț.
În situația în care soția pârâtă era înregistrată pe un site pentru dame de companie și își făcea reclamă pentru a întreține relații intime cu diverși bărbați, iar soțul reclamant a manifestat acte de violență asupra acesteia la aflarea veștii, se impune desfacerea căsătoriei din culpa comună a soților.
Divorțul se pronunță din culpă comună în lipsa cunoașterii motivului separării in fapt a soților şi a demonstrării faptului că relația extraconjugală a soțului pârât a determinat separarea in fapt.
Divorțul din culpă poate fi pronunțat atunci când, din cauza unor motive temeinice, raporturile dintre soți sunt grav vătămate si continuarea căsătoriei nu mai este posibilă. În toate aceste situații, instanța trebuie să stabilească culpa unuia sau a ambilor soți în desfacerea căsătoriei. Dacă din probele administrate nu rezultă nicio culpă, motivele invocate de părți și dovedite fiind independente de culpa lor, cererea de divorț formulată pe acest temei se va respinge, iar soții vor putea divorța numai dacă sunt amândoi de acord, dacă dovedesc o separare în fapt de cel puțin 2 ani sau dacă reclamantul suferă de o boală care face imposibilă continuarea căsătoriei.
Dacă o cerere de divorț este întemeiată pe art. 373 lit. b) si 379 alin. (1) NCC, iar din probele administrate rezultă exclusiv culpa reclamantului, dacă pârâtul nu a formulat la rândul său cerere de divorț, sunt posibile două soluții:
- fie reclamantul nu își asumă responsabilitatea pentru destrămarea căsniciei ș atunci cererea sa va fi respinsă potrivit art. 922 alin. (3) NCPC
- fie reclamantul își asumă această responsabilitate și căsătoria se desface din culpa sa exclusiva.
Din noile dispoziții ale Codului civil care reglementează in prezent divorțul rezulta ca instanța trebuie sa stabilească, mai întâi, daca, din cauza unor motive temeinice, raporturile dintre soți sunt grav vătămate, ceea ce determina imposibilitatea continuării căsătoriei si apoi daca aceasta se datorează culpei unuia dintre soți, indiferent de calitatea sa in proces, reclamant sau pârât, respectiv daca unul dintre soți sau ambii si-au încălcat obligațiile ce le reveneau, menționate mai sus. Daca aceste condiții sunt îndeplinite se pronunță divorțul, chiar daca din probe rezulta ca doar soțul reclamant este in culpa, legiuitorul nefăcând nici o distincție in acest sens, important fiind ca destrămarea relațiilor dintre soți sa se datoreze culpei unuia dintre ei, iar nu altor cauze. Faptul ca divorțul se poate pronunța doar din culpa soțului reclamant rezulta si din prevederile art. 379 alin. 1 ultima teza care face trimitere la dispozițiile art. 388 in aceasta situație, si anume soțul pârât nevinovat poate cere despăgubiri de la soțul reclamant vinovat.
Interpretarea in sensul ca art. 373 lit. b) referitor la divorțul pentru motive temeinice permite desfacerea căsătoriei din culpa exclusiva a reclamantului, chiar daca nu ar fi îndeplinită condiția separației in fapt a sotilor de cel putin 2 ani nu poate fi primita.
In ipoteza in care cererea de divort se întemeiază pe o separare in fapt care a durat cel putin 2 ani, divortul se pronunta din culpa exclusiva a sotului reclamant, cu exceptia situatiei in care paratul se declara de acord cu divortul, cand acesta se pronunta fara a se face mentiune despre culpa sotilor. In acest caz, divortul-sanctiune se transforma in divort-remediu, urmare a achiesarii paratului la cererea de divort. De altfel, aceasta transformare a temeiului juridic al divortului este aplicabila si in celelalte cazuri in care se poate pronunta divortul din culpa. Ca urmare, in orice actiune de divort formulata in baza art. 373 lit. b) sau c) (divortul din culpa sau pentru separarea in fapt a sotilor de peste 2 ani), daca paratul se declara de acord cu divortul si cu pronuntarea acestuia pe baza acordului partilor, hotararea se va pronunta pe acest temei, fara a mai face mentiune despre culpa partilor.
Pentru a se pronunta divortul din culpa datorita separatiei in fapt a sotilor, este necesara respectarea anumitor conditii, respectiv:
- sotii sa nu mai locuiasca impreuna
- durata separatiei in fapt a sotilor sa fie de minim 2 ani anterior formularii cererii de divort; nu intereseaza imprejurarile in care a avut loc separatia, cauzele care au dus in final la separarea sotilor, ci are relevanta doar existenta separatiei si durata in timp a acesteia
- sa existe voita sotilor de a pune capat comunitatii de viata. Prin urmare, nu este suficienta separatia materiala, ci aceasta trebuie dublata de elementul psihologic, respectiv de vointa sotilor de a renunta la comunitatea de viata.
Avocat Alina Szilaghi
Cabinetul de avocat Alina Szilaghi vă poate acorda sprijin în următoarele:
- Negociere pentru stabilirea divorțului prin acord;
- Redactare acțiune de divorț și cereri accesorii privind numele soțiilor după divorț, exercitarea autoritate părintească, locuința minorului, etc;
- Redactare întâmpinare /reconvențională la acțiunea de divorț;
- Asistență și reprezentare juridică în fața instanțelor judecătorești.
Dacă doriți inițierea unor demersuri în acest sens, ne puteți contacta:
TELEFON (+4) 0746 652 986 sau email: [email protected]
