Trăim în epoca vitezei unde tot mai multe persoane apelează la comunicarea virtuală prin intermediul rețelelor de socializare gen Facebook, Twitter, Linkedin, etc. și a apărut întrebarea dacă nu lezăm demnitatea, onoarea, reputația, imaginea sau viața privată a vreunei persoane prin postările efectuate și, prin acest mod, victima acestor postări suferă prejudicii de ordin moral.
Înalta Curte de Casație și Justiție București printr-o decizie pronunțată în luna noiembrie 2014 a stabilit că rețelele gen Facebook reprezintă un spațiu public și nu privat chiar dacă este accesibil doar unui numar restrâns de persoane.
Simpla publicare a unui comment negativ (remarcă negativă) la adresa cuiva poate da naștere unei acțiuni civile în daune.
Conform art. 72 din Codul civil : Orice persoană are dreptul la respectarea demnității sale. Este interzisă orice atingere adusă onoarei și reputației unei persoane, fără consimțământul acesteia.
Prin Decizia nr. 1576/07.12.2011, Curtea Constituțională a statuat că demnitatea umană este un atribut inalienabil al persoanei umane, valoare ce impune fiecărui membru al societății un comportament de respect și protecție a celorlalți indivizi și interzicerea oricărei atitudini umilitoare sau degradante la adresa omului. Curtea a apreciat că “demnitatea umană, așa cum este aceasta consacrată de Constituție, nu este și nu trebuie interpretată ca instituind un tratament preferențial pentru anumite categorii de persoane, indiferent de contribuțiile, calitățile ori aportul acestora în societate. Prin urmare, demnitatea are aceleași valențe pentru oricare dintre indivizi”.
Este adevarat că art. 70 C.civ. și 10 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului consacră principiul dreptului la liberă exprimare însă aceast drept nu este nelimitat iar libertatea fiecărui individ își regăsește limita în punctul în care începe libertatea celuilalt.
A face afirmații inadecvate pe rețelele de socializare, denigratoare sau jignitoare pot determina persoana lezată a introduce o acțiune în justiție pentru obținerea unei sume de bani drept daune morale .
Conform art. 1349 C.Civ. orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane. Cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral.
Este adevarat că revine obligația instanței de judecată de a analiza îndeplinirea condițiilor privind răspunderea personală a pârâtului pentru fapta ilicită iar evaluarea daunelor morale este una subiectivă însă considerăm că criteriile care stau la baza cuantumului despăgubirilor trebuie să fie obiective.
Potrivit jurisprudenței CEDO, există un criteriu general potrivit căruia despăgubirile trebuie să reprezinte un raport rezonabil de proporționalitate cu atingerea adusă reputației, având în vedere, totodată, gradul de lezare a valorilor sociale ocrotite, intensitatea și gravitatea atingerii adusă acestora.
Repararea prejudiciului moral trebuie să fie realizată printr-o compensare echitabilă, aceasta presupune că, fără a se ignora natura valorilor lezate, nu trebuie să constituie un temei al îmbogățirii, pentru că s-ar deturna finalitatea acordării daunelor morale, care trebuie să se producă, în primul rând, pe plan afectiv și moral.
Postările fotografiilor fără drept pot da naștere unor dosare în daune.
În principiu, este interzisă fotografierea unui individ fără acordul în prealabil al acestuia (ori al tutorelui legal, in cazul copiilor) sau distribuirea pozei respective, inclusiv pe retelele sociale.
Conform art.73 C.Civ : Orice persoană are dreptul la propria imagine. În exercitarea dreptului la propria imagine, ea poate să interzică ori să împiedice reproducerea,în orice mod, a înfățișării sale fizice ori a vocii sale sau, după caz, utilizarea unei asemenea reproduceri .
Simplu fapt al fotografierii unui persoane aflate în mediu privat, fără acordul acesteia, reprezintă un delict, indiferent dacă această acțiune este urmată sau nu de publicare.
Fără a dezbate latura penală a faptei, victima acestor înregistrări se poate adresa instanței civile solicitând daune morale dacă se simte lezată în vreun fel.
Dreptul la imagine nu este un drept absolut!
Atunci cănd o persoană este fotografiată într-un loc public, desfășurând o activitate publică se considera că nu este necesar acordul persoanei de a fi fotografiată dacă postarea nu atinge cu nimic demnitatea sau reputația persoanei.
De exemplu, s-a considerat că simpla postare a unei fotografii cu o persoană aflată în parc, fără acordul acesteia, nu constituie o faptă ilicită dacă prin această imagine sau postare nu se aduce atingere persoanei.
Situația se complică atunci când o persoană este fotografiată, fără acord, într-un loc public dar în desfășurarea unei activități private.
Și în această situație s-a considerat că nu ne aflăm în sfera ilicitului cu condiția ca înregistrările să fie utilizate cu bună-credință. În acest sens este necesar a se dovedi interesul legitim de a se fotografia și utiliza fotografiile în mod public.
Art. 2 alin. 1 lit. p) si r) din Legea 554/2004 prevede următoarele definiții:
– interes legitim privat – posibilitatea de a pretinde o anumită conduită, în considerarea realizării unui drept subiectiv viitor şi previzibil, prefigurat;
– interes legitim public – interesul care vizează ordinea de drept şi democraţia constituţională, garantarea drepturilor, libertăţilor şi îndatoririlor fundamentale ale cetăţenilor , satisfacerea nevoilor comunitare, realizarea competenţei autorităţilor publice;
Noțiunea de „interes public justificat” este definită în art. 31 din Codul audiovizual. Astfel, sunt considerate a fi de interes public justificat orice probleme, fapte sau evenimente care influenţează societatea sau o comunitate, în special cu privire la:
- prevenirea sau dovedirea săvârşirii unei fapte de natură penală;
- protejarea sănătăţii sau siguranţei publice;
- semnalarea unor afirmaţii înşelătoare sau a unor cazuri de incompetenţă care afectează publicul.
Si Art. 75 din Codul Civil prevede anumite Limite:
(1) Nu constituie o încălcare a drepturilor prevăzute în această secţiune atingerile care sunt permise de lege sau de convenţiile şi pactele internaţionale privitoare la drepturile omului la care România este parte.
(2) Exercitarea drepturilor şi libertăţilor constituţionale cu bună-credinţă şi cu respectarea pactelor şi convenţiilor internaţionale la care România este parte nu constituie o încălcare a drepturilor prevăzute în prezenta secţiune.
Rămâne sarcina judecătorului de a analiza și a stabili dacă fotografierea și publicarea imaginilor s-a facut cu bună-credință, constituind doar o exercitare a dreptului la liberă exprimare sau s-a adus atingere dreptului persoanei la propria imagine .
Prejudiciul cauzat victimei fiind unul de natură morală, instanța de judecată va stabili prin apreciere, ca urmare a aplicării criteriilor referitoare la consecințele negative suferite de cel în cauză, în plan fizic și psihic, importanța valorilor lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori, măsura în care i-a fost afectată situația familială, profesională și socială, aceste criterii fiind subordonate conotației aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului real și efectiv produs.
Dacă instanța consideră că prin publicarea fotografiei, imaginea și felul în care este percepută în societate poate să-i influențeze profesia și cariera, judecătorul poate aprecia că o sumă de bani reprezintă o satisfacție echitabilă pentru prejudiciul suferit.
Dacă sunteți victima unei postări inadecvate pe o rețea de socializare este important de știut că puteți obține o sumă de bani drept daune morale în instanță dacă veți dovedi prejudiciul suferit de dumneavoastră, fapta ilicită a pârâtului și legătura de cauzalitate între fapta lui de a posta și prejudiciul suferit.
Nu trebuie uitat că evaluarea prejudiciului trebuie să fie una rezonabilă, conformă cu valorile lezate, pentru a nu se interpreta a fi doar o încercare de îmbogațire fără justă cauză.
