Printr-o decizie a Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) s-a stabilit că băncile trebuie să stabilească o dobândă anuală efectivă (DAE) fixă pe durata întregului credit acordat împrumutatului. Este o decizie extrem de importantă, întrucât se va aplica în fiecare țară membră a blocului comunitar.
DAE este un acronim și exprimă costul total al unui credit, incluzând atât dobânda, cât și comisioanele aferente creditului. Se exprimă în procente și este impusă de legislația țărilor din UE, dar și a statelor din SUA. Scopul dobânzii anuale efective este acela de a permite posibililor clienți să compare costurile creditelor.
Conform deciziei CJUE, băncile nu mai pot stabili o DAE variabilă. Această regulă rămâne valabilă chiar și atunci când dobânda principală este variabilă.
Această interpretare poate părea complicată, întrucât DAE reprezintă costul total al creditului. Dacă o anumită componentă a împrumutului este variabilă, atunci cum poate fi DAE fixă? Ei bine, banca va calcula DAE ca fiind „rata dobânzii aferente creditului și celelalte costuri vor rămâne fixe în raport cu nivelul initial și se aplică până la încetarea contractului de credit”.
CJUE arată că un consumator care accesează un credit trebuie informat obiectiv despre DAE, astfel încât acesta să poată compara ofertele de la mai multe bănci înainte de a accepta o ofertă.
În cauza C-290/19 analizată de CJUE, problema nu a fost dobânda aferentă creditului (care era fixă), ci cuantumul exact al celorlalte costuri, care nu erau stabilite cu precizie, din cauza că împrumutatul avea o perioadă de timp la dispoziție în care să accepte oferta băncii sau nu.
