Contravenții și amenzi

Sistemul de drept român aplică procedurii contravenționale, aparte de regulile speciale, regulile generale ale procedurii civile, opțiunea legiuitorului român fiind în sensul atribuirii contravenției un caracter civil.

Procedura contravențională beneficiază de o reglementare deficitara în legislația română, raportat la jurisprudența CEDO în ceea ce privește asimilarea acesteia, pe plan internațional, materiei penale, dar și în ceea ce privește garanțiile procesuale ale contravenientului, țara noastră suferind condamnări importante în fața instanței europene tocmai datorită structurării procedurii contravenționale pe cea civilă atât din punctul de vedere al naturii juridice a acesteia cât și din punct de vedere al efectelor produse de aceasta.

Procesul verbal de contravenție este un act juridic administrativ care se bucură de o prezumție relativă de legalitate și adevăr, acesta provenind de la un reprezentant al autorității administrative, investit cu autoritate statală pentru constatarea si sancționarea unor fapte care contravin ordinii sociale după o procedură specială prevazută de lege, forța probantă a acestuia putând fi răsturnată de către contestator prin administrarea de probe, pe calea plângerii contravenționale, prin care să dovedească un caracter neconform cu realitatea al mențiunilor înscrise in procesul-verbal.

În soluționarea cauzelor având ca obiect plângerea contravenționala instanțele de judecată au sarcina de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de către autoritățile statului prin aplicarea de sancțiuni contravenționale individualizate de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, scopul urmărit, modul și mijloacele de săvârșire, urmarea produsă, vinovăția contravenientului, pe de o parte și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional pe de altă parte.